COPILĂRIE GÂND FRUMOS

Uneori te simt aproape
Şi-aş vrea iarăşi să te prind
Când, moş ene" peste pleoape
Toarnă somnu-i cald şi blând

Tu-mi apari copilărie
Ca în vise -mi să te-ascunzi
Şi-ntr-a nopţii feerie
Vii ca hoaţă să-mi pătrunzi

În străfundul minţii unde
Te-am păstrat spre veşnicie
Şi-am voit a te ascunde
Să-ţi iau numai bucurie

Să te las să-mi iei fiinţă
Să mi-o porţi în lin cu tine
Spre-acea clipă de Credinţă
Ce s-a dus, şi nu mai vine....

Când spre mine aplecată
Mamă-n cânt de liniştire
Tremurând simţirea-i toată
Sprea-mi da blânda adormire

Ca apoi în dimineaţă
Printr-al ei ceresc sărut
Să-mi dea dragostea de viaţă
Într-al zilei început

Şi-alte clipe minunate
Ce-s prea multe să le-nşir
Le-am luat cu mine toate
Ca să-mi fie suvenir

Azi găsind că e momentul
Dragi copii din lumea largă
Îmi dezlănţui sentimentul
Către suflet să vă meargă

Şi-l rostesc cu toată forţa
Din iubirea -mi către voi
Spre-a aprinde-n inimi torţa
Trebuindă , la vremi noi

Astăzi voi copii din lume
Primiţi flori şi o urare
Purtând toţi acelaşi nume
Într-a voastră sărbătoare

Neavând deosebire
Cine sunteţi şi-n ce loc
Vă aduc în dar iubire
Şi-'nspre viaţă , mult noroc..!

Şi-n spre voi îndrept chemare
Ai lumii conducători
Ce domniţi peste popoare
Şi-i sunteţi răspunzători

Să vă implicaţi cu grabă
Către vorba ce-o scriu eu
Spre-a ne apuca de treabă
Cu frică de DUMNEZEU

Spre copii ce-n lipsuri multe
Rabda foame, rabdă frig
Nefiind cin'să-i asculte
Glasul meu spre voi mi-l strig

Să curmaţi războaie duse
Multe fără nici un rost
Pentru glorii ce apuse
Chiar din început au fost

Să lăsaţi comori deşarte
Ce nu-s bune la nimic
La copii spre-a le împarte
Din întreg măcar un pic

Către ei ce-s bogăţia
Să aducem gând şi flori
Să culegem bucuria
Dintr-ai vieţii tainici zori

Cu iubire de copii! Către voi...

ANDREI BOTOSANU
01. Iun.2012