Astăzi vin spre dumneavoastră
Cu-a mea odă-n închinare
Geniului ce ţara noastră
Prin el loc de cinste-şi are
Eminescu mă îndeamnă
Cum prin gându-mi mereu mi-este
Să vă spun ceea ce-nseamnă
Ziua cea care soseşte
Spre aducere aminte
Să vă spun din suflet scoase
Versuri pline de fierbinte
Ce le poate mintea-mi coase
Spre-a lui veşnică iubire
Ce-o simţesc de multe ori
Cântându-i de Pomenire
Spre etern punându-i flori
Azi de-a lui aniversare
Gându-mi umblă spre cinstire
Ce-o aducem celui care
O întreagă omenire
Ca ,, Luceafăr'' poeziei
Îl cunoaşte pe-al său nume
Prin el rodul bucuriei
Culegându-l de prin lume
Stând pe cerul nemuririi
Prin imensa -i strălucire
A dat glasul împlinirii.
Răspândind prin omenire
În duioasa -i poezie
Punând sufletul să -i şadă
Şi pe-a noastră Românie
Strălucirea-i ca să cadă
Mulţi mai mici într-a lui vreme
L-au blamat ca să-l umbrească
Începând toţi a se teme
Vrând elanu-i să-l oprească
Făcând tot ce sta-n putinţă
Spre a-l pierde dus în ceaţă
Uneltind cu iscusinţă
Neputând a-i spune -n faţă
Aşa cum în astă lume
Dacă cineva apare
Decât mulţi altfel spre-a spune
E supus la condamnare
Rivali , plini de răutate
Împinşi de venin şi ură
Crezând a le şti pe toate.
Căte-n lume-şi au măsură
Neputând să steie -n umbră
Dar crezându-se că-s sori
Nu voiau în mintea sumbră
A-i fi doar lăudători
Celui care peste lume..
Revărsând a lui lumină
Ducea al iubirii nume
Până-n gloria Divină
Nu mă miră că urgia
Ce-a urmat să se pornească
Să-i blameze poezia
Scrisă -n limba îngerească
Neputând să recunoască
Că erau născuţi învinşi
Şi-n mândria omenească
De săgeţi de foc atinşi
Acei vânzători de ţară
Au găsit atunci momentul
Prin porunci date de-afară
Să-şi arate sentimentul
Din invidie şi ciudă
Să-l arunce -n veşnicii
Urmând glasu-i să-l audă
Lumea toată-n poezii...
Azi , i-aduc mare cinstire
Cum se cade ca să-i fie
Numele-i fiind iubire
Fiu de-al Mamei Românie
Spre aducere aminte
Iubitori de neam şi Ţară
Să-l aducem toţi în minte
Ce-am avut, să vină iară
Din eternu-i să ne deie
Gândul lui în strălucire
Şi în suflet să ne steie
Ce-a lăsat spre nemurire..!
Gând pios de pomenire ţie Luceafăr al poeziei.Romanesti.. EMINESCU!...
ANDREI BOTOSANU...
Bucureşti 15.01,2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu