Toate -n somn spre liniştire
Îşi parcurg blânda chemare
Numai eu plin de iubire
Mă aşez în aşteptare
Poate vii ca într-o doară
Bănuind a mea chemare
Miezul nopţii când coboară
Altă zi să o măsoare
Nimeni taina sa n-o ştie
Vestea neputând s-o spună
Martori păsări să ne fie
Şi din cer, măiastra luna
Aşa Eminescu spuse
Mai demult de zâna lui
Peste vremile apuse
Încerc eu dacă el nu-i..
Să-mi dezlantuiesc vorbirea
Scriind rime către voi
Aducând iarăşi iubirea
Din surghiunu-i înapoi
Versul alb nu poate spune
Tot ce firi -i trebuieşte
Necăjindu-se a pune
Ce prin vorbe doar simţeşte
Eu torn inimii balsamul
Ce-l aşteaptă chinuită
Cum pădurea-şi creşte ramul
Spre-a fi iarăşi înverzită
A mea zâna-i actuală
Şi-o simţesc cum vine-n noapte
Când din somnu-mi lin mă scoală
Sprea-i schimba dorinţă-n fapte
O simţesc ca pe-o plutire
Dănţuind peste natură
Cu dovada-i de iubire
Care inima îmi fură.
Este dulcea primăvară
Ce pe toate le învie
Şi prin inimi foc şi pară
Pune iarăşi să ne fie...!
Noaptea-i timpul ce visarea
Umbla dusă-n voia ei
Purtând pacea şi tihnirea
Daca-n minte-ţi pui şi i-o vrei
Dar şi visul catre-o noapte
Ce-o doreşti a fi visare
Cu iubirea cursă-n şoapte
E dorita împăcare...
Dacă-i martoră şi luna
Este tot ce-ai vrea să fie
Valuri dulci stârnind furtuna
Şi alin ce-astepti să-ţi vie
.
ANDREI BOTOŞANU
SURSA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu