BANII ARATA OARE VALOAREA UNUI OM?

Doi prieteni se întâlnesc după o lungă perioadă de vreme. Unul, Ion, avea o față tristă și abătută, pentru că avea multe probleme. Celălalt, Gheorghe, era din fire foarte voios, bine dispus, jovial, de parcă nimeni și nimic nu îi perturba bucuria de a trăi.
Gheorghe: - Ioane, de ce ești așa de trist?!
Ion: - Pentru că am atâtea gânduri și probleme la servici, acasă etc…. Parcă viața nu mai are sens și valoare!
Gheorghe scoate o bancnotă nouă de 500 de lei și-l întreabă pe Ion:
- Ioane, vrei banii ăștia?
Ion, surprins și nedumerit, răspunde:
- Păi… da! Cum să nu îi vreau!
Gheorghe, glumeț, mototolind bancnota:
- Acum o mai vrei?
Ion, și mai nedumerit ca înainte, bâguie cu neîncredere:
- Da, doar sunt 500 de lei! Cum să nu îi vreau?! M-ar ajuta acum foarte mult!
Gheorghe, „scăpând” bancnota pe jos, în praf:
- Acum o mai vrei?
Ion, la limita răbdării, iritat că Gheorghe îl tot amăgește cu banii:

- Auzi, bă Gheorghe, dacă vrei să mi-i dai, te rog fă-o! Nu face glume cu mine! Banii au aceeași valoare, indiferent că sunt frumoși și noi, mototoliți sau chair murdari! Așa că dacă vrei să mă ajuți, ajută-mă!
Gheorghe, cu fața deschisă și cu un zâmbet larg:
- Ioane, sigur că vreau să te ajut, daor suntem prieteni! Și am să te ajut mai mult decât crezi! Banii oricum sunt ai tăi, pentru că vreau să te ajut și financiar, dar mai vreau să-ți spun ceva. Viața are aceeași valoare, fie că e frumoasă, fie că e mototolită, fie că e „noroioasă”. Uneori pare că viața te doboară sau chiar te calcă în picioare, însă tu ești la fel de valoros cum ai fost tot timpul! Tu, Ioane, trebuie să te întrebi care este valoarea ta reală și nu cea pe care ți-o „reflectă” alții.

Deşi nu are mâini şi nici picioare, munceşte din greu ca să-şi asigure traiul: "Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi"

Ion Benim din satul vrâncean Prahuda (62 de ani) nu are nici mâini, nici picioare, dar asta nu l-a împiedicat să ducă o viaţă demnă, fără să ceară de pomană. Omul îşi face singur treburile casnice şi se străduieşte să se descurce cu cei 290 de lei, ajutorul mizer pe care îl primeşte de la stat.



“Dacă tot m-am născut aşa, a trebuit să învăţ să trăiesc şi până acum, iaca, m-am descurcat”, zice senin Ion Benim. În loc de mâini are două cioturi. Alt bont are în locul piciorului drept, iar celălalt nu este dezvoltat. Aşa e nevoit vrânceanul să trăiască de 62 de ani. “Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi”, zice el resemnat. Are gospodărie, animale de care se îngrijeşte şi munceşte ca să-şi câştige pâinea, pentru că indemnizaţia de handicap nu îi ajunge. Nu cere de la nimeni şi pentru toate serviciile pe care i le mai fac alţii plăteşte cu banii jos. Când era mai tânăr muncea la pădure, căra lemne cu căruţa, dar de un timp nu îl mai ţin puterile pentru un astfel de efort şi mai face cărăuşie doar prin satul lui.

El îşi înhamă şi îşi deshamă calul, îşi pregăteşte căruţa şi mână cu pricepere pe toate drumurile pe care este nevoit să o ia. Aşa merge să-şi cumpere pâine şi alimente de la magazin. În ciuda traiului greu, nea Ion nu a cerut niciodată de pomană şi nu a primit nimic gratis, dar recunoaşte că din cauza bătrâneţii nu mai poate face multe singur. “Nu am decât televizorul ăsta, alte aparate nu. N-am cum să le iau şi nici nu ştiu dacă le-aş putea folosi... Ce să zic, mi-ar trebui multe, dar cui să-i spun? Îi mai spun lui Dumnezeu, cu El vorbesc...”, ne-a mărturisit bătrânul.
Aşa îşi câştigă pâinea

↑ Omul se urcă în căruţă cu o uşurinţă dobândită doar prin multă muncă. Atelajul şi calul l-au ajutat mereu să-şi câştige pâinea

↑ Chiar dacă are doar două cioturi, nea Ion mânuieşte hamurile cu iscusinţă

↑ Cu aceeaşi uşurinţă se dă jos din căruţă după o zi istovitoare de muncă

Mai mult: Deşi nu are mâini şi nici picioare, munceşte din greu ca să-şi asigure traiul: "Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi" | Libertatea.ro