Doi prieteni se întâlnesc după o lungă perioadă de vreme. Unul, Ion, avea o față tristă și abătută, pentru că avea multe probleme. Celălalt, Gheorghe, era din fire foarte voios, bine dispus, jovial, de parcă nimeni și nimic nu îi perturba bucuria de a trăi.
Gheorghe: - Ioane, de ce ești așa de trist?!
Ion: - Pentru că am atâtea gânduri și probleme la servici, acasă etc…. Parcă viața nu mai are sens și valoare!
Gheorghe scoate o bancnotă nouă de 500 de lei și-l întreabă pe Ion:
- Ioane, vrei banii ăștia?
Ion, surprins și nedumerit, răspunde:
- Păi… da! Cum să nu îi vreau!
Gheorghe, glumeț, mototolind bancnota:
- Acum o mai vrei?
Ion, și mai nedumerit ca înainte, bâguie cu neîncredere:
- Da, doar sunt 500 de lei! Cum să nu îi vreau?! M-ar ajuta acum foarte mult!
Gheorghe, „scăpând” bancnota pe jos, în praf:
- Acum o mai vrei?
Ion, la limita răbdării, iritat că Gheorghe îl tot amăgește cu banii:
- Auzi, bă Gheorghe, dacă vrei să mi-i dai, te rog fă-o! Nu face glume cu mine! Banii au aceeași valoare, indiferent că sunt frumoși și noi, mototoliți sau chair murdari! Așa că dacă vrei să mă ajuți, ajută-mă!
Gheorghe, cu fața deschisă și cu un zâmbet larg:
- Ioane, sigur că vreau să te ajut, daor suntem prieteni! Și am să te ajut mai mult decât crezi! Banii oricum sunt ai tăi, pentru că vreau să te ajut și financiar, dar mai vreau să-ți spun ceva. Viața are aceeași valoare, fie că e frumoasă, fie că e mototolită, fie că e „noroioasă”. Uneori pare că viața te doboară sau chiar te calcă în picioare, însă tu ești la fel de valoros cum ai fost tot timpul! Tu, Ioane, trebuie să te întrebi care este valoarea ta reală și nu cea pe care ți-o „reflectă” alții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu