DATORII SI DUPA MOARTE

"O doamnă în vârstă a murit în ianuarie, dar BCR a continuat să o taxeze pentru lunile februarie şi martie cu taxele de administrare pentru cardul său de credit, la care a adaugat taxe de întarziere şi alte comisioane lunare. Balanţa contului a ajuns astfel de la 0 la aproape 60 lei. Nepotul răposatei sună la bancă, să rezolve problema:
Nepotul: V-am sunat să vă spun că bunica mea a murit în ianuarie.
BCR: Contul nu a fost închis, iar taxele de întarziere şi comisioane se aplică în continuare.
Nepotul: Poate ar trebui să trimeţi contul către recuperare.
BCR : Deja am făcut acest lucru, de vreme ce au trecut două luni.
Nepotul: Ce vor face cei de acolo când vor afla că este moartă?
BCR: Vor raporta contul diviziei fraude sau către biroul de credit, sau poate ambele lucruri.
Nepotul: Credeţi că Dumnezeu se va supăra pe bunica?
BCR : Pardon?!!!
Nepotul: Aţi înţeles ce v-am spus eu, partea cu faptul că a murit?
BCR : Domnule, trebuie sa vorbiţi cu supervizorul meu.
Supervizorul preia discuţia cu clientul :
Nepotul : V-am sunat să vă spun că a murit în ianuarie.
BCR : Contul nu a fost închis şi taxele de întarziere şi comisioane se aplică în continuare.
Neputul: Vreţi să spuneţi că veţi recupera banii din proprietaţile ei?
BCR: Sunteţi avocatul ei?
Nepotul : Nu, nepotul.
Le dă datele de contact ale avocatului.
BCR: Puteţi să ne trimiteţi un fax cu certificatul ei de deces?
Nepotul : Da.
După ce ii trimite faxul:
BCR : Sistemul nostru nu este setat pentru această situatie, moartea. Nu ştiu cu ce pot să vă ajut mai mult.
Nepotul : Dacă reuşiţi să rezolvaţi situaţia ar fi perfect. Dacă nu, puteţi continua sa o taxaţi. Nu cred că o mai deranjează.
BCR : Taxele de întârziere şi comisioane vor continua să se aplice.
Nepotul: Vreţi noua ei adresă la care să trimiteţi facturile?
BCR Ne-ar ajuta.
Nepotul : Cimitirul Sf. Vineri, Alea 29, lotul nr. 69."

Poveste cu tâlc: Ţăranul român şi doamna Uniune

A fost odată un ţăran sărac şi cinstit, român.. (El putea fi deopotrivă bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – în acest caz – sărăcia şi cinstea. De altfel, în variante, legenda circulă şi în folclorul nou al amintitelor popoare).

În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări şi nouă ţări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia.

Într-o bună zi şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat.
Ţăranul a gustat cu măsura din bucate şi nerăbdător, şi-a spus păsul:

“Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă, pământ bun, ape limpezi, am şi păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape şapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât îţi cer”.

Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit:
“Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg… Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de calitate europeană – Armani.
Ţine de frig, de ploaie.”

Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă spunându-şi:
“Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic”.

A trecut iarna şi din gerurile sale cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi:
“Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine”.

Doamna l-a privit cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nou-nouţă, de firmă.
“Dacă-i degeaba, merită s-o iau” îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac şi cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai şi în afara altui deget de la picior, numai unul, degerat şi amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au îngălbenit, ţăranul şi-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai cerut încă unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o basca.

Totuşi nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viaţa.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi telecomandă. Omul a mulţumit şi întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasa a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frică de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul.

În prag de iarna, ţăranul s-a pomenit astfel fără nici o bască.

Aşezat comod în căruciorul său silenţios, a pornit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniuni şi i-a spus:

“Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit.
Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi”.

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruţul) şi gânditoare i-a spus:
“Bade dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască”.

Această legendă, ca orice bucăţică de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din păcate, le vedem în fiecare zi în jurul nostru…

http://www.financiarul.ro/2012/10/29/poveste-c...