joi, 15 august 2013

Puccini – Tosca




Deoarece am observat interesul vostru legat de aceste subiecte,va raspund tuturor la articolul precedent prin acest blog.Vor urma si altele in masura in care raspunsul vostru va fi pozitiv,ba mai mult va invit sa imi sugerati despre ce opera sau opereta vreti sa comentez prin blog,iar daca stiu subiectul voi scrie despre el.


Giacomo Puccini s-a nascut la 22 decembrie 1858 in orasul Lucca din Italia într-o familie cu tradiții muzicale. Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al Domului din localitate și compusese câteva piese muzicale destul de modeste. Michele, tatal viitorului marelui puccini-1compozitor a decedat cand acesta implinise doar 6 ani. Primele lecții de muzică le primește de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care nu îl consideră prea talentat. Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg pe viitorul compozitor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini incepe sa creeze compozitii extrem de interesante care prevesteau operele marelui compozitor.



În ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezintă în premieră la Teatro Costanzi din Roma opera “Tosca”, în rolul titular soprana româncă Hariclea Darclée. Deja la prima arie a tenorului, Recondita armonia, succesul este asigurat, pentru ca după aria sopranei, Vissi d’arte, publicul să aplaude în picioare.

Puccini a avut o apreciere deosebită pentru cântăreții români. L-a ales pe tenorul Grigore Gabrielescu pentru premiera mondială a operei Edgar (rolul titular) iar mai târziu pe Hariclea Darclée pentru premiera mondială a operei Tosca (rolul titular). Aceasta din urmă i-a sugerat introducerea unei arii pentru soprană în actul al doilea, astfel născându-se celebra Vissi d’arte.



Creația artistică a lui Giacomo Puccini se întinde pe o perioadă de 40 de ani, din 1884 până în 1924, timp în care a compus 12 opere. Acest număr restrâns dovedește o dată mai mult exigența artistică deosebită a compozitorului. Succesul enorm de care s-au bucurat operele lui Puccini încă din timpul vieții sale, dăinuie până în ziua de astăzi și este în continuă creștere.

Tosca



Tosca este o operă în trei acte de Giacomo Puccini. Libretul — Luigi Illica și Giuseppe Giacosa, după drama La Tosca de Victor Sardou. Premiera operei a avut loc pe 14 ianuarie 1900, la „Teatro Costanzi” din Roma.

Actul I

Cesare Angelotti, fostul Consul al Republicii Romane, evadat din închisoarea „Sant’Angello”, se ascunde în biserica „Sant'Andrea della Valle” din Roma. Aici, pictorul Mario Cavaradossi lucrează la o frescă reprezentând-o pe Maria Magdalena. Sacristanul este surprins de asemănarea dintre imaginea pictată și o fizionomie pe care o văzuse de curând. Când pictorul ramâne singur, Angelotti iese din ascunzătoare și recunoscând în Cavaradossi pe vechiul său prieten, îi cere sprijinul. Pictorul promite că-l va ajuta să fugă. Se aude vocea Floriei Tosca, iubita lui Mario, și Angelotti este nevoit din nou să se retragă. Cu toate iscodirile acesteia, Mario nu-și tradează prietenul.



Floria recunoaște asemănarea picturii cu Marchiza Attavanti și îsi manifestă gelozia. Mario o calmează și ea pleacă după ce îl invită la concertul de la palat. Pictorul pleacă împreună cu Angelotti. În timp ce ei se îndreaptă spre o ascunzătoare mai sigură, sosește baronul Scarpia, șeful poliției, în căutarea evadatului. Scarpia găsește un evantai în capela familiei Attavanti și, înainte de a asista la „Te Deum”-ul care celebrează înfrângerea lui Napoleon, strecoară în sufletul Floriei Tosca banuiala ca a fost mințită.
Actul II

Scarpia așteaptă cu nerăbdare întoarcerea agenților sai. Prin fereastra apartamentului aude muzica serbării de la Palatul Farnese. Spoletta îi raportează că, deși au urmarit-o pe Tosca și au perchiziționat vila lui Cavaradossi, agenții de poliție nu au reușit să-l gasească pe Angelotti; de aceea l-au arestat pe Cavaradossi. Cu toate torturile la care este supus, Mario nu furnizează nici un amănunt. Tosca refuză și ea să răspundă întrebărilor lui Scarpia dar, auzind chinurile iubitului ei, cedează și dezvăluie locul unde s-a ascuns Angelotti.



Este anunțată vestea victoriei lui Napoleon la Marengo. Scarpia ordonă încarcerarea lui Cavaradossi, care urmează să fie executat în zorii zilei pentru trădare. În zadar Tosca se roagă; Scarpia nu-l va ierta pe Mario decât în schimbul favorurilor ei. Tosca acceptă dupa ce obține o execuție simulată pentru iubitul ei și un permis de părăsire a Romei. În momentul în care Scarpia vrea s-o îmbrățișeze, Tosca îl ucide.
Actul III

În zorii zilei, pe o terasă a castelului „Sant'Angello”, Mario își așteaptă execuția. Cu emoție, într-o ultimă scrisoare, evocă chipul iubitei sale. Aceasta sosește fericită că i-a obținut iertarea, după o execuție simulată. Vestea morții lui Scarpia îl face pe Mario să pășească fără teamă în fața plutonului de execuție, cu gândul că va putea pleca împreună cu persoana iubită. Plutonul îl ucide însa pe Mario, iar Tosca, disperată, se aruncă de pe platforma castelului, în abis.



Cineva,vorba lui Caragiale"nu-i dau numele",m-a intrebat retoric:
"-Ma, da de unde stii tu atatea"
M-am gandit atunci sa scriu ,in parte ,de unde culeg unele din informatii

Surse Bibliografice:

Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, București, 2002
Wikipedia
Artline.ro









http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/blogid=1601785

miercuri, 14 august 2013

CASTIGATORUL PREMIULUI CEL MARE





Cum însetezi de-o bucurie...!
Cum însetezi de-o veste bună...!
Scrisoarea din a ta cutie
speranţele potop le-adună.

Tresari când telefonul sună,
când vreun vecin în uşă-ţi bate,
când se extrage dintr-o urnă
un nume singur, dintre toate.

Câştigă alţii milioane,
maşini sau premii valoroase.
Zadarnic ai trimis taloane,
n-ai câştigat nici bani, nici case.

Să fii ales n-a fost să fie.
Norocul parcă te-ocoleşte.
Tu nu câştigi la loterie.
Singurătatea se-adânceşte...



...dar undeva-ntr-un loc anume,
mai sus de lumea pieritoare,
a fost ales şi al tău nume
pentru răsplata cea mai mare.

S-a aruncat un sorţ acolo
şi ţi-a căzut o moştenire
să ai prin ea, de-acum încolo,
comoară mai presus de fire:

o moştenire ce nu trece,
ce nu se strică, nu dispare.
Nimic pe lume n-o întrece
şi fericit e cel ce-o are!

Ai câştigat o-mpărăţie
la Dumnezeu, la Cel ce-şi cheamă
făptura Lui, ca pe vecie
s-o bucure, s-o ia în seamă.



La El nu eşti o nimerire,
de nume scos la întâmplare,
ci El ţi-ndreaptă cu iubire
sorţul vieţii viitoare.

Dă-ţi inima să se împace
cu Cel ce singur nu înşală
şi-n inimă-ţi trimite pace,
nu la cutia ta poştală.

La El e vestea cea mai bună!
Cu El ai tot, cu-mbelşugare.
De slavă ceru-ntreg răsună:
'' AI CASTIGAT PREMIUL CEL MARE !!''

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog