Autor: Camelia Cristea
La masa tăcerii s-aducem o păine
Sărmanii aşteaptă să-i miluim,
Doar frimituri mai cad pentru unii
Şi ei traiesc cu mult prea puţin.
Poarta sărutului stă larg deschisă,
Să treaca toţi mirii în primăveri
Şi-n drumul lor să ningă frenetic,
Cu crinoline de ghiocei.
Brăncuşi a aflat infinitul în ceruri
O coloană scluptată pe pămănt a lăsat,
Să vadă destinul şi poate şi omul,
Seninul iubirii neăntinat.
Un rug de cuvinte sunt totuşi puţine,
Să ardă păcatul şi frigul din noi.
Din potirul vieţii să curgă iubire,
Ca-n primăveri caldele ploi.
foto internet
Camelia Cristea
Da...Brancusi ...ne-a lăsat o comoara...am vizitat si eu...