Ce
s-ar întâmpla dacă am lua ad literam
expresii ca: „m-a
făcut cu ou şi
cu oţet“, „m-am trezit cu noaptea în cap“ sau
chiar
să încercăm să „despicăm firul în patru“? Am
ajunge la disperare
ca
personajul de mai jos.
Se
trezeşte un tip de dimineaţa din cauza unor zgomote
ciudate:
se crăpa de ziua. O
caută pe nevastă-sa în pat şi
n-o
găseşte: o
furase somnul. Se duce la baie şi se
uită in oglindă, dar
oglinda
se face ţăndări: aruncase o privire. Se uită într-un ciob de
oglindă şi se vede tăiat
pe tot corpul: îl tăia la stomac de
foame.
Pleacă la serviciu şi pe
drum vede două tipuri de oameni:
unii
care
scădeau în înălţime (pe
ăia îi rodeau pantofii) şi alţii care
dispăreau pur şi
simplu (pe ăia îi fura peisajul).
Ajunge
la serviciu şi îşi vede toţi
colegii lipiţi de tavan: purtau
discuţii la nivel înalt. La un moment dat se
dezlipesc şi cad toţi
de-odată: căzuseră de comun acord.
Se
enervează şi
pleacă de la serviciu. Pe drum, îl vede pe unul
lipit
de asfalt şi vreo doi care trăgeau de el să-l
dezlipească: era
sărac lipit pământului.
Mai
încolo îl vede pe unul căruia
îi cădeau urechile, nasul,
ochii: era putred de bogat.
