Sărbătoare - 1 Decembrie

Camelia Cristea

Străbunii mei au pus hotar cu sânge
Și macii au înflorit în urma lor,
Chiar la Rovine o lacrimă mai plânge
Când Mircea stă în calea otomanilor.

La Putna, Stefan este încă viu
Și trage clopot, dupa clopot,
Române știi că totuși nu-i târziu
Să - asculți al conștiinței ropot!

La Mărășești se aude încă tunul
Stăbunul nu te lasă să abdici,
Române falnic ești ca și gorunul
Și din cenușă arsă te ridici!

La Alba este zi de sărbătoare
Mihai Viteazul oștenii își adună,
Din corn răsună doina cea străbună
În hora sfântă-și dau mână cu mână!

Pe steagul tău e cerul mai senin
Și spicele de grâu rodesc în soare
Trezește-te române, când încă nu-i târziu
Și fă să fie-n țară zi de Sărbătoare!

HAI RIDICA-TE, ROMANE!

   Doamne Cel din Vesnicii,
 Datator de Bucurii,
Catre Tine plange-acum,
Si copilul Tau, roman.

   Suntem robi la noi in tară,
Ca Te-am scos din casa-afara,
Fii netrebnici ne-am făcut,
Mostenirea ne-am vandut!

   Cere iar popor al meu,
Ca să te mai nasti din nou,
 Nu din carne si din lut,
 Ci din Duhul Sau cel Sfant !

   Maica-n ceruri lacrimeaza,
Pentru tine-ngenunchează,
Ca sa ceara lui Hristos,
Sa te-aseze-n loc frumos!

   N-avem candele aprinse,
Si luminile ni-s stinse,
Toarna Doamne, Tu in ele
Undelemn cu praf de stele!

   N-avem painea de-altadata,
Doar cu ruga framantata,
Doar prescura mai imbie,
Catre Sfanta Liturghie!

   Romanie, neam frumos,
Tu esti data lui Hristos,
De catre Martiri si Sfinti,
De stramosi si de Parinti.

   Daca trupul ti-au lovit,
Ca pe Iov te-au prigonit,
 Vezi ca sufletelul tau,
L-a ocrotit Dumnezeu!

   Te incearca si te cerne,
Prin cel rau, pan' la o vreme,
 Hai ridica-te, romane,
 Cat mai ai un colt de paine,

   Cat mai ai suflare-n fiinta,
Si o boaba de credinta,
 Cat mai ai Biserici Sfinte,
Si pe Dumnezeu, Parinte!

                      Preot Ioan