CAFEA DE DUMINICĂ..

Azi când e zi deosebită..
În strai curat de sărbătoare
Din suflet dragostea ivită..
Se lafaie-n senin şi soare 

În dimineaţa luminată..
Vibrarea -n suflet să-şi audă

Un cânt de slavă, se ridică..
Uitând de totul ce-a fost greu
Pe sufletul setos ne pică
Nădejdea pusă-n Dumnezeu...

Dintr'u simţirea dimineţii
Prin gândul meu vă dăruiesc
Speranţe-n împlinirea vieţii..
Ce le-am adus.. Să le-'mpărţesc

Cafeaua dulce aromată..
S-o bem în zi de sărbătoare
Simţind magia-i parfumată
Prin gând pornit în căutare

Spre alte clipe ce-or să vină..
Cum ni le-am pus într-o dorinţă
În straie albe de Lumină
Să ni se-'mbrace iar fiinţă...

Să ni se-adune energia
În sufletul ce ni-i senin
Şi, Trinitas " cu Liturghia
Lin să ne poarte spre Divin

Cu Dumnezeu, să bem cafeaua
În gânduri să ne limpezim
Curaţi în suflete ca neaua
Spre drumul vieţii să pornim...

ANDREI BOTOSANU
Bucureşti 07 oct.2012

Soapte

În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș privește-o lumânare
Cu ochii trişti, flămând şi despuiat
Nu vrea prea mult, doar ceva de mâncare

O damă îl privește încruntată
În timp ce clopotele bat intens
Pe uşă se înghesuie-o mulțime
Iar aerul devine tot mai dens

Retras în colţul lui - neînsemnat
Copilul le zâmbeşte cu mirare
Dar încruntaţi, cu aere de sfinţi
Înspre altar se-dreaptă fiecare

Se cântă psalmi, si cântece străvechi
Un preot spre mulţime cadenţează
În timp ce mii de cruci se încropesc
Să scoată-un of, copilul nu cutează

Cu toții îl slăvesc pe Dumnezeu
În timp ce speră îndârjiți la nemurire
Dar sufletele-s apăsate-atât de greu
De veșnicele țeluri de mărire

Din usă, copilașul îi privește
Pe masa-întinsă, zeci de colăcei
Sărac de mic, de bine neștiind
Nu prea-nţelege el, ce e cu ei…

Un om cu-înfăţişare de ascet
Se duce iute ca să-l scoată-afară
Cu sufletu-ncărcat de îndoieli
Copilu-un colăcel ar vrea să ceară

Dar nimănui nu-i pasă de copil
Nu prea-nţeleg ce-nseamnă aţi fi foame
Şi-n timp ce corul cântă despre sfinţi
Plesnesc de invidie două dame

Acestea au zărit o fufalină
C-o rochie stilată, cu dichis
Şi-atuncea, ofuscate şi-nțepate
Spre usă se-ndreptară-n pas întins

Copilul vru să pună o-ntrebare
Dar cea roșcată îl bruscă cu ură
"Vai ce de hoţi mai sunt în astă ţară
Că văd că şi-n biserici vin și fură"

Nedumerit, copilul se încruntă
Din lumânări, se scurge-n tavă, seu
"Off, draga mea, ce crunt mai e în lume
Aceşti tâlhari, n-au nici un Dumnezeu!"…

În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș cerşeşte de mâncare
Dar ”credincioșii” de-asta ”nu au timp”
Sunt cruzi și lași… dar nu vezi remușcare…

Sandu Cătinean din Bonţida
"Cel care vine din brazi"