De ziua voastră, dragi femei,
Eu vă ofer, c-așa mi-e firea,
Buchetul alb de ghiocei,
Respectul meu și prețuirea
Căci n-am fi fost aici și-acum,
De n-ar fi fost al vostru pântec,
Voi ne-ați adus pe-al vieții drum
Și ne-ați hrănit cu-al vostru cântec!
În pântece voi ne-ați purtat
Ca într-un săcușor de piele,
Apoi pe mâini ne-ați legănat
Și nu ne săturam de ele!
La sânurile voastre-am plâns
Și-am învățat ce e iubirea,
În brațe calde voi ne-ați strâns
Atunci când ne pierdeam cu firea..
N-a fost vreun loc mai liniștit
Decât în brațe la mămica
De câte ori ne-au copleșit
Durerea, lacrima și frica..
De fericire vă umpleam
Atunci când gânguream în tihnă,
Dar când de boală sufeream,
Nici voi nu mai aveați odihnă..
Cu câte chinuri ne-ați născut,
Și câte le-au urmat apoi..
Noi suntem ceea ce-ați crescut,
Oglinda voastră suntem noi!
Vă umple bunul Dumnezeu
De toată darea Sa cea bună,
Căci voi și El lucrați mereu
Și-aduceți viața împreună!
Prin voi El ține pe pământ
De-a pururi omeneasca fire;
Al vostru pântece e sfânt,
Că-i născător de omenire!
La sânii voștri se hrănesc
Acei ce-or duce mai departe
Poporul nostru românesc
Și Crucea-n suflet or s-o poarte!
Prin voi am început să fim,
Ne-ați fost izvor, ne-ați fost lumină..
Știința limbii ce-o vorbim,
Prin voi a început să vină.
Și gândul către Dumnezeu
Ce ține conștiința trează,
Și "înger, îngerașul meu",
Ce-n orice clipă ne veghează,
Prin grija voastră le-am primit,
Căci voi gândiți la veșnicie,
Iar pregătirea de sfârșit
Începe din copilărie..
De ziua voastră, dragi femei,
Aș vrea atâtea a vă spune
În numele a toți acei
Bărbați cu sentimente bune,
Dar nu e timp, și-atunci primiți
Un buchețel de primăvară
Și poate, dacă mai doriți,
Îl veți primi la anul iară..
