Rău copil e Vasilică,
numai sparge, numai strică,
trage-n câini, trage-n pisică,
trage-n tot ce-n cale-i pică
și oricine ce să-i zică,
n-are grija cea mai mică,
nici rușine și nici frică,
rău copil e Vasilică!
Vai ce rău e Vasilică!...
Iată-n pom pe-o rămurică,
șade-un pui de rândunică...
Praștia lui Vasilică
îi și trage-o pietricică,
rupe aripioara mică,
plânge biata păsărică.
Câinii toți îi fug de frică,
fug găini, fuge pisică,
toate fug de pietricică,
rău copil e Vasilică,
rău copil e Vasilică...
Vasilică-ntr-una-și ia,
plata pentru fapta sa,
după orice faptă rea,
ori bătăi, ori vorbă grea,
ori mustrări, ori notă rea...
Nu-l iubește nimenea;
unde-ar fi și unde-ar sta,
nimeni prieten nu și-l vrea
cu așa purtare rea.
- Vasilică, nu fi-așa!
Vasilică, nu gândești
ce rău e cum tu trăiești?
nu gândești cu capul tău,
ce rău e că tu ești rău?
Cât de bine-ar fi să fii
și tu bun ca alți copii
care-ascultă de Hristos
și se poartă-n chip frumos!
Domnul vrea să fii al Său,
dar tu nu vrei?
- Vreau și eu!
Ce copil de necrezut
Vasilică s-a făcut
liniștit și credincios
cu cuvânt și chip frumos
și cuminte-n orice fel,
parcă nici nu crezi că-i el!
Cum se roagă de frumos,
cum slăvește pe Hristos,
cum ar spune orișicui
ce i-a făcut Domnul lui.
Cât de blând și de supus,
l-a făcut acum Isus!
Este bun și-ascultător
iar la școală silitor...
Când e-acasă ori pe drum,
nimeni nu-i ca el acum.
Cum se roagă de frumos
și cum cântă lui Hristos,
toți la el cu drag privesc,
îl alintă și-l iubesc
și nu-i unul să nu zică:
- „Bun copil e Vasilică!
Bun copil e Vasilică!...”
Traian Dorz, din volumul „Câte-o povestire mică”
