Oamenii mint ca să se protejeze pe ei înșiși uneori chiar de ei înșiși, dar de cele mai multe ori de ceilalți. Oamenii mint ca să-și urmărească interesele, mint pentru a evita pedepsele, mint pentru că le este frică să mărturisească adevărul. Oamenii mint pentru că sunt prea slabi ca să recunoască şi pentru că le lipseşte curajul!
Toată lumea minte, nu există om care să nu fi mințit măcar o dată-n viața lui. Ii mințim pe ceilalți atunci când le spunem că suntem bine, ne mințim pe noi înșine când ne spunem că o să fie mai bine. Mințim chiar și atunci când îi întrebăm pe ceilalți „Ce faci?”. Mințim și dezamăgim în fiecare zi. Iar când ai spus o minciună, vei mai spune încă 5 ca să o susții pe prima. Și uite așa ne afundăm și mai mult în minciună, şi ajungem să ne temem….
Oamenii se tem de oameni, se tem chiar și de ei înșiși, se tem de întuneric, de întunericul lor sau a celorlalți oameni, se te cuvinte și sentimente, se tem de lacrimi și zâmbete.Se tem să fie ei, se tem că dacă se vor arăta așa cum sunt ei cu adevărat, nu vor fi acceptați... și uite așa ne creăm cu toții măști, pe care le purtam ca și cum ar fi parte din noi. Ei bine și măștile crapă. Așa cum și minciunile se risipesc, așa cum și fricile se depășesc.
