Te plâng cu amar sărmană Românie,
Pe cruci de dor te răstignim mereu,
Din tot ce-a fost, nimic nu vrea să fie,
Iar vântul bate…, care încotro…
S-au strâns curelele pe cât se poate,
A celor Mici, căci Marii n-au putut,
Din lutul ars nu se mai fac nici vase…,
Tot vinul bun…, noi l-am vândut.
Se pleacă tot mai mult de acasă
Şi-n vetre nu mai arde foc
Nici pâinea nu mai este coaptă,
Căci grâul astăzi este din import.
Bătrânii noştrii mai aşteaptă pe la portă
Să vină un poştaş cu veşti,
Copii au plecat în lumea largă,
Tristeţea bântuie în case părinteşti.
Te plâng cu amar sărmană Românie,
Pe cruci de neputinţi te răstignim
Să adunăm piatră cu piatră…
Şi să-nvăţăm din nou să reclădim.
foto internet
Camelia Cristea
