luni, 1 decembrie 2014

Bradul de Craciun



Bradul de Craciun, ca pom ce trebuie imbodobit inainte de Nasterea Domnului, a fost ales datorita faptului ca el ramane tot timpul verde. Il simbolizeaza pe Hristos, vesnic viu.

Obiceiul folosirii bradului de Craciun este de origine romana. Amintim ca in timpul sarbatorilor, romanii antici isi impodobeau locuintele cu un brad. Interesant este ca bradul era prins de tavan cu varful in jos.

Potrivit cercetatorilor, pana in secolul al XII lea, brazii de Craciun nu erau impodobiti. Cu timpul, bradul de Craciun a fost impodobit cu fructe, flori de hartie, biscuiti, ca mai tarziu, sa se orneze cu lumanari si globuri colorate. Globurile confectionate din sticla argintata de Thuringia au aparut abia in anul 1878. Exista obiceiul ca in varful bradului de Craciun sa se aseze o stea, simbol al acelei stele care i-a calauzit pe magi pana in Betleem.

Bradul de Craciun impodobit

Primul brad de Craciun impodobit a aparut in anul 1510, in Lituania. In Franta apare in 1521, dupa ce printesa Helene de Mecklenburg s-a casatorit cu ducele de Orleans, iar in Anglia in 1841. Insa, bradul de Craciun, asa cum il vedem impodobit in zilele noastre, a aparut pentru prima data la Breslau, datorita ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.

Bradul de Craciun ajunge in Statele Unite in anul 1749, odata cu colonistii germani stabiliti in Pennsylvania si cu mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. Dar imbodobirea bradului a fost legalizata pentru prima data in 1836, in statul Alabama.

Primul brad de Craciun in tara noastra

Primul brad impodobit cu cateva zile inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, a fost prezent in palatul principelui Carol I de Hohenzollern, in anul 1866. Incepand cu aceasta data, romanii au preluat obiceiul de a imbodobi bradul in apropierea Craciunului. Mentionam ca bradul era prezent la romani in anumite momente importante ale vietii: nastere, casatorie si moarte, ca pom al vietii.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Bradul de Craciun, ca pom ce trebuie imbodobit inainte de Nasterea Domnului, a fost ales datorita faptului ca el ramane tot timpul verde. Il simbolizeaza pe Hristos, vesnic viu.

Obiceiul folosirii bradului de Craciun este de origine romana. Amintim ca in timpul sarbatorilor, romanii antici isi impodobeau locuintele cu un brad. Interesant este ca bradul era prins de tavan cu varful in jos.

Potrivit cercetatorilor, pana in secolul al XII lea, brazii de Craciun nu erau impodobiti. Cu timpul, bradul de Craciun a fost impodobit cu fructe, flori de hartie, biscuiti, ca mai tarziu, sa se orneze cu lumanari si globuri colorate. Globurile confectionate din sticla argintata de Thuringia au aparut abia in anul 1878. Exista obiceiul ca in varful bradului de Craciun sa se aseze o stea, simbol al acelei stele care i-a calauzit pe magi pana in Betleem.

Bradul de Craciun impodobit

Primul brad de Craciun impodobit a aparut in anul 1510, in Lituania. In Franta apare in 1521, dupa ce printesa Helene de Mecklenburg s-a casatorit cu ducele de Orleans, iar in Anglia in 1841. Insa, bradul de Craciun, asa cum il vedem impodobit in zilele noastre, a aparut pentru prima data la Breslau, datorita ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.

Bradul de Craciun ajunge in Statele Unite in anul 1749, odata cu colonistii germani stabiliti in Pennsylvania si cu mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. Dar imbodobirea bradului a fost legalizata pentru prima data in 1836, in statul Alabama.

Primul brad de Craciun in tara noastra

Primul brad impodobit cu cateva zile inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, a fost prezent in palatul principelui Carol I de Hohenzollern, in anul 1866. Incepand cu aceasta data, romanii au preluat obiceiul de a imbodobi bradul in apropierea Craciunului. Mentionam ca bradul era prezent la romani in anumite momente importante ale vietii: nastere, casatorie si moarte, ca pom al vietii. 

Flacăra




Pune-mi haină verde, umerii-s lăsaţi,
Duc în sac povara, anii adunaţi.
Port pe tâmple fire, nea de ghiocei,
Într-un colţ de cer, stau şi ochii mei...

Lăcrimez în doine şi chiar mă jelesc,
Sfânt ne e pământul ăsta românesc,
Şi arat cu sânge, brazda este vie...,
Nu scapă nici astăzi de reaua urgie!
Muşcă fiara vremii din a noastră soartă,
Lupii sunt flamanzi, câini-n poartă latră,
Biciuiţi bătrânii, zdreanţa vremii-şi duc,
Tinerii migrează...cuib stingher de cuci...!
Ei mai dau o lege, pun şi etichete...,
Străngem din şurub, mai tăiem din ghete,
Drumul se-ngustează, rănile ne dor,
Parcă am cerşi...toţi la uşa lor...!
Să-l strigăm pe Cuza, cu ocaua mică,
Vlad să - aducă ţepe..., ceaţa o ridică..!
Clopote să bată, poate ne trezim...
Flacăra credinţei să o înteţim!!!


Camelia Cristea.

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog