Lacrimă de stea

Când mă ții de mână strâns,
(Chiar de cea care-i beteagă)
Văd că plopii sunt cu soț
Și eu iarăși par întreagă!

Am curaj să trec prin ape,
Munții să îi car în spate,
Inimii să-i dau putere
Să le ducă ea pe toate!

Drumurile parcă-mi par
Mai ușoare de trecut
Nu mă împiedic de necazul
Care-n traistă l-am vârât...

Îmi plac Toamnele nespus
(Și am strâns atât de multe...)
Frunzele le țin apoape
Le învăț să mă asculte.

Iubesc lumea asta toată,
Chiar de pare nefiresc...
Aș vrea să o văd curată
Și înc-odată să trăiesc!

Sub copacul veșniciei
Să ne întâlnim aș vrea
Și din cupă de lumină
Să bem lacrimă de stea.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1446919833.html

30 octombrie 2015

Camelia Cristea

M-am născut

Din puterea rugăciunii
M-am născut a mia oară,
Gândul bun în mine crește 
Și îmi cântă a primăvară.

M-am născut din foc și apă
Când ruinele din oase
Îmi intrase pân la sânge
Și dospeau în strâmte vase..

M-am născut iar din țărână
Ca un bob micuț de grâu
Să țin răul la distanță
Și tot binele în frâu.

M-am născut în dimineață
Pe un clopot alb de crin,
Vorba mea să fie dulce
Ca durerea să-ți alin.

M-am născut din rugăciunea
Sfinților ce știu a ține
În pocal iubirea-naltă
Și o floare-n piept de bine.

Și dau slavă pentru toate
Câte sunt și-or să mai fie
Un ochi plânge, altul râde
Și mă-aprind în bucurie.

foto sursa internet

din volumul "Ferestre deschise" Editura Singur 2015

Camelia Cristea