Te-ntreb acum române

Te-ntreb acum române,
Pe tine care-n veacuri,
Ai stat de strajă-n fața valurilor păgâne,
Fără să-ți pese de mânia nimănui.

Te-ntreb de ce smerit,
Îți pleci in taină capul,
Și-l pleci asa la infinit,
Te faci frate cu dracul?

Te-ntreb de ce? De ce,
Când moșii apărat-au glia,
Cu prețul vieții stând de veghe,
Ți-au arătat cum cureți barbaria?

De ce lași cântul să ți-l smulgă,
Și rage vocea lor străină,
Pădurile, frumoasa luncă,
Nu-i adăpost să te mai țină?

Te-mbraci în obiceiurile străine,
Și-n limbile pocite,
Renunți la graiul care-i parte-n tine,
Renunți la lucrurile sfinte.

Ce va rămâne peste veacuri,
Din istoria ta române,
Surcele, aruncate vreascuri,
În focul care arde-n tine?


STEFANIA ROTARIU ·23 IANUARIE 2016

LE-AȚI FURAT COPILĂRIA!

Cat adevar in aceste versuri...
Le-ati furat copilaria !

Elena Căruntu

Vă ardă focul iadului! De derbedei,
Voi ce-ați furat copiilor, copilăria,
Ați vândut tot! Săraci românii mei
Și mai săracă biată România!

În timp ce vouă burțile vă cresc,
Se umple țara de amar și debandare
Sunt pline străzile cu cei care cerșesc,
Pe voi nici în ureche nu vă doare.

Vă perindați ca la paradă-n parlament,
Și-atâtea vorbe Doamne și minciuni,
Batjocoriți cu știință un prezent
Doar la alegeri sunteți oameni buni.

Voi ați furat a tinerilor bucurie,
S-au răspândit ca norii-n depărtare,
Sărmana țara mea! Sărmană ROMĂNIE,
Pe mâna hoților de drumul mare!

S-au împărțit familii, jumătate,
Plecat-au fii țării-n pribegie,
Rămași bătrâni, femei, copii în sate
Împinși de greu și multă sărăcie.

Și țara parcă-i fără de putere,
Cine să lupte pentru sfântă libertate
Că vin și pleacă-i plin la frontiere,
Și strâng aleșii-averi pe săturate.
Versuri Elena Căruntu
Foto internet
27/1/2016