luni, 18 septembrie 2017

Îngăduie-mi...

                                                          VASILE CRETU·21 MAI 2016

                                                              GÂNDURI ALANDALA

Puzderie de gânduri, fără tine,
S-au rătăcit prin fusele orare,
 Purtate-n zbor pe nori de întristare,
 Pe-aceeași paralelă ca și mine,

Dar multe orizonturi și suspine...
Un pic mai sus cu numai o mirare,
La două sorți și încă trei destine,
Pe-un cot de râu, la doar un iz de mare.

 Nu ți-a păsat, că părăsit de tine,
Rămase dorul, singur la intrare,
La case mari, tu dormi în baldachine,
 Cu eunuci în uniforme fine,

 Între mătăsuri de origini rare.
Acum, că ești o doamnă oarecare,
 Citind povești cu un “nimic” ca mine,
Îți torci încet un plan de răzbunare?

Eu, dorm adânc.
Înmiresmate doruri,
Se preumblau prin suflet, încântate.
 Din când în când, cu capete-aplecate,

 Cu umbre moi, de-o transparență rară,
Purtând pe chip, o mască de fecioară,
 Prin visul meu, iubiri ne-nduplecate,
Servesc tăcut, promisiuni deșarte,

În rochii noi, și pantofiori de seară.
 Un gând fugar, la braț cu o visare,
 Deschise larg a inimii cămară.
Un vuiet surd se auzi de-afară

Și-un tropot lung... potcoave și picioare,

Pe lemn uscat si sec de caldarâm,
Scăpate parcă, de pe alt tărâm.
 Privind intens prin ușa la intrare,

 Încet, încet, cu toate mă-mpresoară.
De pleci sau vii, zadarnic mă întreabă,
Cu glasul stins, un dor nemărginit.
Pe-un fir de nemurire, le înșiram în salbă,

Iubire cu iubire, ce dăruiai în grabă
 Oricăruia mai dornic, din sufletu-ți spășit.
Voi ridica la Domnul, în rugi, să-ți fie bine...
 Un ultim dor, iubită. De mâine, la tarabă,

Îngăduie-mi a vinde iubirea mea cea oarbă,
 Bucată cu bucată, centimă cu centimă,
Căci uite este ziuă, și m-am trezit de tine.
 (2016-05-21 by OmBunDarCuLipsuri)

Rugă către flori


De ce mă părăsiţi frumoase flori de vară,
Vreau să adorm în poala câmpiilor cu maci
Să-mi vindece dureri ce sufletu-mpresoară,
Lumina ascunsă-n ei să ţină loc de vraci.

În nopţi cu lună plină să împletesc cununi
Din flori de sânzâiene şi busuioc bătut,
Să regăsesc iubiri uitate prin genuni
Când rătăceam cărări prin anotimp pierdut.

Pe-aleile cu dalii şi cavaleri tomnatici
Să-mi înflorească vise pe-arcade desfrunzite
Şi roua dimineţii din trandafiri sălbatici
Să spele din tristeţi şi temeri infinite.

Iar mândrelor crăiţe ce-şi scaldă ochii-n soare
Le cer stropi de culoare şi zâmbet împrumut,
De la regina-nopţii − mireasma-ameţitoare
Să uit când răni ascunse, adesea, au durut.

De ce mă părăsiţi şi mă lăsaţi uitată
În ploi cu suferinţe, melancolii ciudate,
Faceţi-mi o favoare, rămâneţi doar o dată
In straie îmbrăcate prin toamne-nsângerate.

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"



joi, 24 august 2017

Eu Cred...



    Că nu trebuie să ne schimbăm prietenii,
    Dacă înţelegem că prietenii se
    Schimbă.

    Eu Cred...
    Că indiferent cât de bun este un prieten,
    El tot te va răni, din când în când,
    Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

    Eu Cred...
    Ca o adevărată prietenie continua să crească,
    Chiar şi la distanţele cele mai mari.

    Eu Cred...
    Că îmi ia foarte mult timp
    Să devin persoana care aş vrea să fiu.

    Eu Cred...
    Că poţi merge în continuare,
    Mult timp, după ce ai crezut că nu mai poţi.

    Eu Cred...
    Că suntem responsabili de ceea ce facem,
    Indiferent de ceea ce simţim.

    Eu Cred...undefined
    Ca prietenul meu şi cu mine
    Putem face orice sau nimic
    Şi totuşi să ne distrăm de minune.

    Eu Cred...
    Că uneori, oamenii de la care te aşteptai să
    Te lovească,
    Atunci când ai căzut,
    Vor fi aceia care te vor ajuta să te ridici.

    Eu Cred...
    Ca maturitatea are mai mult de aface
    Cu genurile de experienţe pe care le-ai încercat,
    Decât cu câte aniversări ai sărbătorit.

    Eu Cred...
    Că nu întotdeauna este suficient
    Să fii iertat de ceilalţi.
    Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe Tine însuţi.

    Eu Cred...
    Că trecutul nostru şi circumstanţele
    Poate că au influenţat cine suntem acum,
    Dar numai noi purtăm răspunderea pentru cine vom deveni.

    Eu Cred...
    Că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
    Când un Prieten te cheamă în ajutor,
    Vei găsi în tine forţa să-l susţii.

    Eu Cred...
    Ca diplomele atârnate pe perete
    Nu te transformă automat într-o fiinţă umană decenţă.

    Eu Cred...
    Că ar trebui să trimiţi gândurile astea
    La toţi oamenii în care crezi, eu tocmai am făcut-o.
    Oamenii cei mai fericiţi nu au parte
    De lucrurile cele mai bune
    Dar pot obţine totul din cele pe care le au.

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog