Telefonul singurătăţii

........................................................

...Ce-o mai vrea bunica voastră?!
— Alo, mamă, spune iute…
Sunt în mall cu prichindeii
Şi n-am timp de vorbe multe. 

— Dragii mamei, cum vă este?
Dor îmi e de voi şi iată
A venit din nou Crăciunul
Şi stau singură acasă. 

V-am făcut un tort de casă
Pus-am ouă de la ţară
Cu smântână bună, grasă,
L-am ornat… O să va placă! 

A ieşit o bunătate…
Dar stă neatins şi parcă
Tot ştiindu-vă departe
Sufletu-n dureri se-neacă. 

— Bine, mamă, doar ţi-am spus,
De Crăciun, cu mic cu mare
Colindăm cum ne-am propus
Mall-uri, parcuri, patinoare. 

Anul nou, ca în toţi anii,
Îl petrecem doar la munte
Cui îi arde-acum de tort?
Suntem prinşi în multe, multe... 

De-om dori, facem comandă,
Dau un click şi-l am pe masă,
Nu ne-om duce pân' la ţară
Fiindcă eşti capricioasă. 

— Bine, dragii mei, iertare
Că v-am reţinut, ştiu bine
C-am furat de dorul vostru
Clipe dragi... doar pentru mine. 

Ştiţi, aşa mi-alin durerea
Când v-aud mai prind putere
Că mă lasă-ncet vederea
Şi-abia stau la priveghere. 

Dar vă am în rugăciune
Să vă meargă maică bine,
De-oi pleca din astă lume
Să vă amintiţi de mine. 

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Iubiri

Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aş fi-mbrăcat în straie de lumină,
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Şi peste toate, munţi de duioşie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere şi iubire
Stropite din belşug cu poezie.
....................................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Şi au rămas de mine necântate.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Suflet la ofertă"
Pictura:Gianni Strino

Vând spinii sufletului meu

– Ia, maică, trandafirii mei,
Că i-am cules de dimineaţă,
Cu lacrima curgând pe faţă
Şi roua dragostei în ei!

– De care vrei să-ţi dau domniţă,
Uite, cei galbeni au boboci!
– Cu mine babă, nu te joci...
Nu vezi ce scurţi sunt la codiţă?

– Îţi dau atunci, albi ca mireasa,
Să-i pui acas’ lângă icoană...
– Mata eşti sigur pământeană
De vrei s-o fac pe-a cuvioasa?

– Am roz, ca faţa dumitale
Ce-şi scaldă frumuseţea-n soare!
– Te porţi precum o cerşetoare
Şi dai cu vorbe dulci târcoale!

– Ţi-i dau pe cei însângeraţi
Cum sufletul îmi este acum!
– Mai bine nu ne sta în drum,
Fă cale-ntoarsă... Hai, plecaţi!

– Că bine zici mai bine-i duc
La cimitir... că e aproape
Şi-o fi vreunul să îngroape,
Spinii măicuţei sub un nuc!

Angelina Nădejde -- versuri din vol. "Suflet la ofertă"

Iubiri

Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aş fi-mbrăcat în straie de lumină,
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Şi peste toate, munţi de duioşie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere şi iubire
Stropite din belşug cu poezie.
....................................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Şi au rămas de mine necântate.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Suflet la ofertă"
Pictura:Gianni Strino

Telefonul singurătăţii

........................................................
...Ce-o mai vrea bunica voastră?!
— Alo, mamă, spune iute…
Sunt în mall cu prichindeii
Şi n-am timp de vorbe multe.

— Dragii mamei, cum vă este?
Dor îmi e de voi şi iată
A venit din nou Crăciunul
Şi stau singură acasă.

V-am făcut un tort de casă
Pus-am ouă de la ţară
Cu smântână bună, grasă,
L-am ornat… O să va placă!

A ieşit o bunătate…
Dar stă neatins şi parcă
Tot ştiindu-vă departe
Sufletu-n dureri se-neacă.

— Bine, mamă, doar ţi-am spus,
De Crăciun, cu mic cu mare
Colindăm cum ne-am propus
Mall-uri, parcuri, patinoare.

Anul nou, ca în toţi anii,
Îl petrecem doar la munte
Cui îi arde-acum de tort?
Suntem prinşi în multe, multe...

De-om dori, facem comandă,
Dau un click şi-l am pe masă,
Nu ne-om duce pân' la ţară
Fiindcă eşti capricioasă.

— Bine, dragii mei, iertare
Că v-am reţinut, ştiu bine
C-am furat de dorul vostru
Clipe dragi... doar pentru mine.

Ştiţi, aşa mi-alin durerea
Când v-aud mai prind putere
Că mă lasă-ncet vederea
Şi-abia stau la priveghere.

Dar vă am în rugăciune
Să vă meargă maică bine,
De-oi pleca din astă lume
Să vă amintiţi de mine.

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Spală-ne cu ploi

Plouă încontinuu… parcă Dumnezeu
Şi-a vărsat năduful peste noi în ploi,
Suntem prinşi de ape ca-ntr-un defileu
Nămoliţi de soartă şi luaţi şuvoi.

Suntem flori ce-n umbră caută lumina,
Furişate vieţi cerşim stropi de soare,
Ne sfârşim în taină, părăsim grădina
Dar rămân cangrene fără vindecare.

Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre
Imprimate-n genă − maligne poveri,
Vor trăi la fel, înveliţi cu umbre
Vor simţi durerea liberei căderi.

Doamne dacă verşi peste noi potopul,
Scapă-ne de răul ce pluteşte-n toate,
Spală din păcate, fă din asta scopul
Ploilor acide... peste noi uitate.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Tabloul toamnei

Te-aş picta frumoasă toamnă
Într-o rochie de bal
Însă sufletul mă-ndeamnă 
Să-ţi pun haine de hamal
Şi-n dezmăţ de frunze moarte
Fără să-ţi cunoşti finalul
Să porţi cuferele sparte
Să acopere fundalul
Pânzei ce imploră jertfa
Verdelui ce-adânc zvâcneşte
Fluturând în vânt eşarfa
Ce-n lumină şerpuieşte.

Te-aş picta ca pe-o fecioară
Despletită de orgolii,
De pudori din lumi de ceară,
Strâmbe, false, derizorii.
Însă nu mai am putere
Să te simt ca altădată,
Văd în tine doar durere
În culoare destrămată.
Şi nu pot în tuşe fine
Să trasez ce-ţi mai lipseşte,
E atâta frig în mine,
Parcă-n suflet viscoleşte.

Te-aş picta ca pe-o străină
Ce mă bântuie de-o vreme
Şi-n privirea-i de rugină
Văd sentinţe, anateme.
În absurdul fără capăt
Eu cerşesc lumina zilei
Şi-o aud ca pe un ţipăt
Tot scurtând din firul milei.
Te-aş picta frumoasă toamnă,
Cum ai merita pictată,
Dar tristeţea mă condamnă
Să te las nevernisată.

Angelina Nădejde -- versuri din vol. "Sunt un alt anotimp"

 -

Rugă către flori

De ce mă părăsiţi frumoase flori de vară,
Vreau să adorm în poala câmpiilor cu maci
Să-mi vindece dureri ce sufletu-mpresoară,
Lumina ascunsă-n ei să ţină loc de vraci.

În nopţi cu lună plină să împletesc cununi
Din flori de sânzâiene şi busuioc bătut,
Să regăsesc iubiri uitate prin genuni
Când rătăceam cărări prin anotimp pierdut.

Pe-aleile cu dalii şi cavaleri tomnatici
Să-mi înflorească vise pe-arcade desfrunzite
Şi roua dimineţii din trandafiri sălbatici
Să spele din tristeţi şi temeri infinite.

Iar mândrelor crăiţe ce-şi scaldă ochii-n soare
Le cer stropi de culoare şi zâmbet împrumut,
De la regina-nopţii − mireasma-ameţitoare
Să uit când răni ascunse, adesea, au durut.

De ce mă părăsiţi şi mă lăsaţi uitată
În ploi cu suferinţe, melancolii ciudate,
Faceţi-mi o favoare, rămâneţi doar o dată
In straie îmbrăcate prin toamne-nsângerate.

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"

Declarație de dragoste

Cad flori de-argint în părul meu
Iar tu îmi spui că sunt frumoasă,
Pe-al meu obraz ascund cu greu,
O cută-adâncă, nemiloasă.

Îmi zici să nu o bag în seamă
Că-ţi sunt cu ea la fel de dragă,
E semnul grijilor de mamă,
De-adânci trăiri, o viaţă-ntreagă.

Şi că îti place împlinirea
Pe care trupul o arată,
El a dat rod spre nemurirea
De viaţă binecuvântată.

Și că adori când sunt cu tine
Blândeţea ce o am în glas,
O linişte din mine vine
Şi te cuprinde-n tainic ceas!

Că mă iubeşti în tot şi-n toate
Dar dacă-ar fi s-alegi, ai lua,
Frumosul suflet ca pe-o carte
Şi-n aur tu l-ai îmbrăca.

Şi ai citi din ea în noapte,
Ca din ceaslov o rugăciune,
Cuvinte dragi rostite-n şoapte
Iar la sfârşit, o plecăciune.

Angelina Nădejde -- versuri din vol. "Suflet la ofertă"
Pictura:William John Hennessy

Trăim virtual

Am privit spre oameni
şi am văzut durere,
tristeţe în ochi, singurătate
şi neiubire.
Trecem nepăsători
pe lângă vieţi încătuşate de neputinţe
fără să avem tăria
de a le vorbi.
Ne izolăm într-o altă lume,
scriem pe bloguri despre tot şi toate
dăm sfaturi de credinţă
şi de trăire…
Avem n prieteni pe facebook,
am devenit dependenţi de liku-rile lor
ca de mângâierile celor apropiaţi.
Comunicăm şi-i iubim
fără să-i fi văzut vreodată,
le împărtăşim sentimentele,
ne îmbrăţişăm virtual
dar ne este din ce în ce mai greu
să dăm o îmbrăţişare adevărată,
celor de lângă noi.
Uneori, cu un singur clik
cineva te poate șterge
ca şi cum n-ai fi existat vreodată.
Zi de zi, în lumea reală,
cineva pleacă de lângă noi
mai sărac cu un zâmbet
o vorbă bună,
în iubire.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Suflet la ofertă"

Pictura:George Cochran Lambdin (1830-1896)

Tabloul toamnei

Angelina Nadejde

· 

 

Sângerând prin porii frunzei,
Toamna caută să-şi lase
Din nervuri pe-ntinsul pânzei,
Seva-n tuşe furtunoase.

Îşi trasează-ntâi hotarul,
Ia din zi şi pune-n noapte
Şi închide sanctuarul
Florilor... de ea uscate.

În lumina aspră toarnă
Ruginiu din poala morţii,
Ia frunzişul ce-l destramă
Şi-l aruncă-n voia sorţii.

Iar apoi îl vernisează
Vărsând ploile-n rafale,
Mai strecoară câte-o rază
Zici că-i fur printre vestale.

Ia te uită ce pictură…
Pare-un templu-n care ard
Fără rost, fără măsură,
Lumânări în foc de nard.

Şi cu fast şi-nfumurare
Îşi deschide vernisajul,
Însă iarna, din frustrare,
Mâzgăleşte peisajul.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Pictura:Stolyarov Vadim

O altfel de toamnă

De ce-ai venit la mine toamnă?
Îmi era cald şi-mi era bine...
Deşi toţi cred că eşti o doamnă,
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă
În patul încălzit de soaţă,
Te crezi mereu boema damă
Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă?

Îmi laşi câmpii fără de straie,
Copaci goliţi de-a lor podoabă
Şi flori murind fără să-şi vadă
Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei, tu îi furi lumina,
La greieri, cântecul în noapte,
Copiilor, copilăria,
Iubirilor, dorinţi şi şoapte.

Şi marea azi o faci să zacă
În friguri, goală, neîncălzită
De-ndrăgostiţii care-şi scaldă
Iubirea lor înmugurită!

Iar mie-mi pui argint pe frunte
Şi brumă peste ani, în noapte,
Şi mă acoperi cu rugina
Din frunzele prin tine moarte!

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Suflet la ofertă"

Imagine preluata de pe internet

Simfonie în doi

Ne întomnăm iubite, e-atât de frig la tine,
În mine urlă vântul şi ploile mă dor,
Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine,
Atinge corzi bolnave, precum un acordor.

Eu strig de neputinţă, tu de însingurare,
Ce tristă simfonie... şi gravă-n sol minor,
Apatice dorinţe şi stări răscolitoare,
Străbat fâşii de suflet în ritm copleşitor.

Nu mai găsim putere să întregim finalul,
Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii,
De sunete bolnave, a ostenit pianul...
Şi-au poposit tăceri pe clapele trăirii.

Duc dorul tinereţii sau poate al nebuniei,
Când doar noi doi formam orchestra de viori
Şi-n ritmul nesfârşit doar oda bucuriei
Cântam sub cerul lumii, naivi şi visători.

Dar hai, să renunţăm la simfonia gravă,
Primeşte-mă la tine în paşi de menuet,
Doar ţine-mă de mână, eu sar peste-o octavă,
Prin toamnele din suflet, să fim din nou, duet.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Toamnă fără decor

E toamnă, iubite,
Afară şi-n gând,
Sunt frunza căzută,
Iar tu-mi eşti pământ;
Aştepţi să te-acopăr
Cu suflet şi dor
Şi vrei să fiu iarăşi
Mirific decor.

Nu pot astăzi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza pierdută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite...
De frigul din noi.

Angelina Nădejde

Iertaţi-mă, nu aţi văzut o vară?

Angelina Nadejde

Iertaţi-mă, dar, n-aţi văzut o vară?
Era pe-aici, desculţă, doar cu ie!
Am fost plecat, se cam răcise-afară,
Când m-am întors, nici urme pe câmpie.

Purta pe umeri soarele în plete,
Aprinsă ca o torţă ardea toată,
Făcea prin iarba deasă piruete
Şi-n valsul ei, de lună... alintată.

Pe cap avea cununi de sânzâiene
Iar părul împletit în spic de grâu,
Mă ţintuiau privirile-i viclene
De nu puteam să ţin iubirea-n frâu.

Aş fi iubit-o... zău, până la moarte,
Dar a fugit şi m-a lăsat c-o toamnă,
Nu spun că n-o iubesc, dar spune, frate,
Cum să dai o fecioară, pe o doamnă?

Mi-e dragă uneori, dar nu ca vara
Ce-n flori îmi scaldă faţa şi în soare,
Dar pleacă pe furiş... c-o sărutare-amară,
Mă lasă doamnei reci, istovitoare.

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"