Sângerând prin porii frunzei,
Toamna caută să-şi lase
Din nervuri pe-ntinsul pânzei,
Seva-n tuşe furtunoase.
Îşi trasează-ntâi hotarul,
Ia din zi şi pune-n noapte
Şi închide sanctuarul
Florilor... de ea uscate.
În lumina aspră toarnă
Ruginiu din poala morţii,
Ia frunzişul ce-l destramă
Şi-l aruncă-n voia sorţii.
Iar apoi îl vernisează
Vărsând ploile-n rafale,
Mai strecoară câte-o rază
Zici că-i fur printre vestale.
Ia te uită ce pictură…
Pare-un templu-n care ard
Fără rost, fără măsură,
Lumânări în foc de nard.
Şi cu fast şi-nfumurare
Îşi deschide vernisajul,
Însă iarna, din frustrare,
Mâzgăleşte peisajul.
Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"
Pictura:Stolyarov Vadim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu