Tabloul toamnei

Te-aş picta frumoasă toamnă
Într-o rochie de bal
Însă sufletul mă-ndeamnă 
Să-ţi pun haine de hamal
Şi-n dezmăţ de frunze moarte
Fără să-ţi cunoşti finalul
Să porţi cuferele sparte
Să acopere fundalul
Pânzei ce imploră jertfa
Verdelui ce-adânc zvâcneşte
Fluturând în vânt eşarfa
Ce-n lumină şerpuieşte.

Te-aş picta ca pe-o fecioară
Despletită de orgolii,
De pudori din lumi de ceară,
Strâmbe, false, derizorii.
Însă nu mai am putere
Să te simt ca altădată,
Văd în tine doar durere
În culoare destrămată.
Şi nu pot în tuşe fine
Să trasez ce-ţi mai lipseşte,
E atâta frig în mine,
Parcă-n suflet viscoleşte.

Te-aş picta ca pe-o străină
Ce mă bântuie de-o vreme
Şi-n privirea-i de rugină
Văd sentinţe, anateme.
În absurdul fără capăt
Eu cerşesc lumina zilei
Şi-o aud ca pe un ţipăt
Tot scurtând din firul milei.
Te-aş picta frumoasă toamnă,
Cum ai merita pictată,
Dar tristeţea mă condamnă
Să te las nevernisată.

Angelina Nădejde -- versuri din vol. "Sunt un alt anotimp"

 -