Îngăduie-mi...

                                                          VASILE CRETU·21 MAI 2016

                                                              GÂNDURI ALANDALA

Puzderie de gânduri, fără tine,
S-au rătăcit prin fusele orare,
 Purtate-n zbor pe nori de întristare,
 Pe-aceeași paralelă ca și mine,

Dar multe orizonturi și suspine...
Un pic mai sus cu numai o mirare,
La două sorți și încă trei destine,
Pe-un cot de râu, la doar un iz de mare.

 Nu ți-a păsat, că părăsit de tine,
Rămase dorul, singur la intrare,
La case mari, tu dormi în baldachine,
 Cu eunuci în uniforme fine,

 Între mătăsuri de origini rare.
Acum, că ești o doamnă oarecare,
 Citind povești cu un “nimic” ca mine,
Îți torci încet un plan de răzbunare?

Eu, dorm adânc.
Înmiresmate doruri,
Se preumblau prin suflet, încântate.
 Din când în când, cu capete-aplecate,

 Cu umbre moi, de-o transparență rară,
Purtând pe chip, o mască de fecioară,
 Prin visul meu, iubiri ne-nduplecate,
Servesc tăcut, promisiuni deșarte,

În rochii noi, și pantofiori de seară.
 Un gând fugar, la braț cu o visare,
 Deschise larg a inimii cămară.
Un vuiet surd se auzi de-afară

Și-un tropot lung... potcoave și picioare,

Pe lemn uscat si sec de caldarâm,
Scăpate parcă, de pe alt tărâm.
 Privind intens prin ușa la intrare,

 Încet, încet, cu toate mă-mpresoară.
De pleci sau vii, zadarnic mă întreabă,
Cu glasul stins, un dor nemărginit.
Pe-un fir de nemurire, le înșiram în salbă,

Iubire cu iubire, ce dăruiai în grabă
 Oricăruia mai dornic, din sufletu-ți spășit.
Voi ridica la Domnul, în rugi, să-ți fie bine...
 Un ultim dor, iubită. De mâine, la tarabă,

Îngăduie-mi a vinde iubirea mea cea oarbă,
 Bucată cu bucată, centimă cu centimă,
Căci uite este ziuă, și m-am trezit de tine.
 (2016-05-21 by OmBunDarCuLipsuri)

SUTAȘ LA NEMURIRE

De simți că ești, ... să știi citi... !

VASILE CRETU·18 IULIE 2016

De simți că ești, sutaș la nemurire, Ca un păun, la brațul unei fete, Fii milostiv, se zice în Psaltire, Iubirea ta, o cată pe-ndelete. Să știi citi, din tremurânda-i mână, Când pe alei, te trec bărbați agale, Și ochii lor cu-a fetei se-mpreună, Dar se feresc de ochii dumitale. Să știi citi, în vocea-i tremurândă, Când o cuprinzi de mijlocu-i, pe stradă, De-un fruct oprit, de-o vreme e flămândă, Nicicum de-un pumn de fructe din livadă. Să știi citi, că-n baldachinul rece, La capul ei, bolind de-o săptămână, În loc de leac, chiar de ai fi cât zece, Ucizi încet a inimii stăpână. Să știi citi, pe chipul unei fete, Când ochii ei de fiecare dată, Plecați fiind, îți spun pe îndelete, Să nu-ți dorești, decât respect de tată. Să știi să taci, când ochii-i te-mpresoară, Dorind să plângi, ca o icoană sfântă. Atunci, luând, o lacrimă amară, Cu mirul tău, pe fată o descântă. Sub ochii tăi, bobocu-ți de copilă, În palma ta, cu inima-i fierbinte, Va rezona cu dragostea-ți fertilă, Cerșind din ochi, iubirea-ți de părinte. Iubirea ei, respectul și credința, Vor clocoti în sufletu-i de fată, Cu-n alt bărbat, ce i-a cuprins ființa, Cum erai tu, cu mama ei, odată. Și lui, și ei, le seamănă credința, De a iubi, cu inima curată! La nunta lor, oferă-i biruința, La dreapta lor, iubirea ta de tată. (1991 - Gândărețul)