CU OCHII INCHISI ...

Un elev s-a intalnit cu profesorul lui. Profesorul a fost salutat de elev, apoi profesorul l-a recunoascut ca i-a fost elev. Elevul a completetar ca i-a fost profesor in clasa a treia. Continuind conversatia profesorul l-a intreabat ce face in viata, cu ce se ocupa. “Sunt profesor, sunt in sistemul educational a raspuns elevul.” Ce te-a determinat sa devii profesor, l-a intreabat, profesorul elevului. “Dumneavoastra!” a raspuns el. “Cand am vazut ce impact ati avut asupra mea si cand am inteles ce impact poate fi asupra elevilor, am spus, asta vreau sa devin.” “De ce am avut acest impact?” “Nu va aduceti aminte domnule profesor?” “In clasa a treia un coleg a venit cu un ceas, pe care il primise cadou de la tatal sau mama lui. Imi trebuia si mie un ceas si mi-a placut, asa ca l-am furat. El v-a spus si dumneavoastra ati facut un anunt ca cine a furat ceasul sa-l dea inapoi. As fi vrut sa fac asta, dar nu am avut curajul sa spun, imi era rusine sa vada clasa ce am facut. Vazand ca nu spune nimeni nimic, dumneavoastra ati incuiat usa, ne-ati aliniat si ne-ati anuntat ca ne veti cauta in buzunare si in felul acesta se va gasi ceasul si va fi inapoiat proprietarului de drept. M-am gandit ce urmeaza: ce rusine si ce imagine sa vada toti ca am furat ceasul. Dar ati completat: AS VREA CA TOTI SA INCHIDETI OCHII, CAND VOI CAUTA IN BUZUNARE. Si asa am facut. Ati ajuns la mine, ati luat ceasul, ati continuat sa cautati in buzunare pana la capatul liniei de elevi, apoi la sfarsit ati inapoiat ceasul fara sa pomeniti nimic nici atunci si nici vreodata dupa aceea. Dumneavoastra mi-ati salvat demnitatea, nu ati facut din mine un stereotip, nu m-ati facut hot, furacios, nu ati pomenit nimic. Si am inteles atunci ce impact ati avut asupra mea si mi-am zis, asta vreau sa devin si eu.” “Nu va amintiti domnule profesor”, spuse elevul? “Nu!” “Dar cum de nu va amintiti, ca este totusi ceva ce ramane imprimat, un furt, o situatie de genul acesta, cel ce a facut asta.” “Nu imi amintesc spuse profesorul, pentru ca stiu ca SI EU AM INCHIS OCHII CAND AM CAUTAT PRIN BIZUNARE.”

FERICIRILE

Motto: „N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti”…

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat


Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pîngărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

Fericiţi sînt acei care dau la sărmani
Un blid de mîncare, o haină sau bani.

Nu-i lăsaţi cu mîna întinsă şi goală
Ei vă judecă aspru, cu lacrimi şi boală.

Nimic nu vă costă să faceţi un bine
Înmuiaţi-vă inima, nu vă fie ruşine.

Iisus nu vrea jertfă, ci milă ne cere
Iar mila e-un veşnic izvor de putere.

Fericiţi cei ce se roagă la pronia cerească
Nu să ceară ceva, ci să mulţumească.

Tatăl Ceresc nu primeşte petiţii
Ca un funcţionar la ghişeu, vanitos şi ros de ambiţii.

El ştie prea bine ce ne lipseşte
Nici o viaţă nu se termină în coadă de peşte.

Totul e limpede pentru Judecătorul Suprem
Eu ştiu cum lucrează, mă smeresc şi mă tem.

Fericit cel ce-n zori de zi se trezeşte
Şi păsările cerului, cu mîna lui, le hrăneşte.

Îşi împarte cu animalele pita
Căci ochiul stăpînului îngraşă vita.

Le adapă, le vorbeşte cu drag
Cheamă şi-un doctor, de-i vreun cîine beteag.

Apăraţi vietăţile firii de rele
Poarta Raiului or să vi-o deschidă doar ele.

Acei ce ucid, sau torturează animale
În lumea de apoi vor avea parte de chinuri infernale.

Fericiţi şi acei care zilnic cinstesc
Pe mama şi pe tatăl lor pămîntesc.

Nici pe dinainte să nu le treacă
Din chipurile lor – icoane să facă.

Să-şi iubească şi copiii daţi de Dumnezeu Sfîntul
Pentru a se înmulţi şi a umple Pămîntul.

Fericiţi şi de-a pururi binecuvîntaţi
Fie aceia care sînt oameni adevăraţi.

Cei care au bun-simţ şi onoare
Cei cu caracter nobil şi tare.

Fugiţi de lichele, ocoliţi pe nebuni
Nu staţi cu gura căscată la moara lor de minciuni.

Iar dacă vrăjmaşul încă nu se dă dus
Puneţi mîna pe bici, la fel ca Iisus.

Nu-i contra Bibliei, sau dacă-i păcat
Vi se iartă, că mult aţi răbdat.

Fericiţi chiar şi cei nefericiţi
Fiindcă Domnul aşa ne încearcă, să ştiţi.

Iar după o grea întristare
Negreşit, vine răsplata cea mare.

Fericiţi cei ce mor şi se duc la cei dragi
Călăuziţi de o stea, precum biblicii Magi.

Atunci, ca-ntr-o pictură renascentistă
Vor înţelege că moartea, de fapt, nu există.

Că lumea în care intrăm e mai bună
Şi-n ea nu e loc de păcat şi minciună.

Ferice de cei care cred cu ardoare
Că Dumnezeu nu a făcut nimic la-ntîmplare.

Aceste cuvinte să le citiţi
Duminica, după ce la biserică vă spovediţi.

Cînd clopote plouă cu aur de sus
Bucuraţi-vă! – spune Domnul Iisus.

Corneliu Vadim Tudor
2 mai 2014