joi, 17 noiembrie 2022

,Să lași frumos pe unde treci.."

                       

E unul din gândurile cu...care pornesc la drum în fiecare zi...
Dar ...nu e ușor din păcate..însă încerc să inteleg fiecare persoană pe care o întâlnesc...
Timpul...e cel mai de preț cadou pe care îl poti oferi cuiva...
Secunde..minute...ore..zile..luni..ani..bucăți din suflet...le spun eu..
Deseori...deși dăruiești bucăți din suflet..ti se răspunde cu indiferență...cu nepasare iar asta..doare..
Atunci..te retragi..însă porți în gând și rugăciune acea persoană..încerci să îi găsești o scuză...încerci să pansezi rana lăsată în suflet .
Te gândesti...la Hristos...la răbdarea Lui..la dragostea Lui...
Doar așa poti trece...doar așa poți lăsa frumos în urmă...
Doar iubind și pe cel care te ,,loveste" cu indiferență și nepăsare..doar asa cu răbdare.. cu speranța...cu iubire poti depăși orice obstacol...orice lovitură...
,,Pe unde treci să lași frumos..
În urma ta vine...Hristos.."versuri dintr-o poezie scrisă cu ani in urmă...mai actuale ca niciodată..
Să lăsăm frumos mereu chiar dacă doare nepăsarea...ura ...minciuna..care au murdarit azi atatea suflete...
Să lăsăm frumos fiindcă la Judecată vom da seama pentru tot ceea ce am făcut..
Încă e timp să ne schimbăm viața...să ne spălăm haina sufletului prin spovedanie și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos...
Să ne pregătim ieslea sufletului pentru a primi asa cum se cuvine pe Pruncul Ceresc..
Să dam o mână de ajutor celui în neputință...un colt de pâine celui flămând...o vorba bună celui bătrân..să ștergem lacrima celui întristat.. să ne rugăm pentru cei rătăciți..
Acesta e ,,frumosul " ce îl putem lăsa în urmă. .
Aceasta e datoria noastră de creștini..
,,Lăsați în urmă...petale de frumos "..

Maria Pintican...

miercuri, 16 noiembrie 2022

A fost odată,de demult



O lume de poveste,
În care am crescut şi noi
A fost...dar nu mai este!
O lume-n care noi atunci
Copii fiind acasă,
Ne bucuram de ce aveam
Sau...nu aveam la masă.
De un covrig sau colăcel
Făcut la sărbătoare
De ochii mamei buni şi blânzi
Privind pe fiecare.
Cu obrăjorii plini de ger
Şi îngheţaţi de-afară,
Pe lângă sobă adunaţi
La ceas târziu de seară.
Cum pe băncuţă,lângă noi
Stătea mereu bunica,
Şi tare mult ne mai plăcea
Povestea cu furnica.
N-aveam atuncea telefon
Nici laptop nici tabletă,
Nici nu ştiam ce-nseamnă-atunci
Să fii în sat vedetă.
Ne bucuram de sărbători
De iarnă,de zăpadă,
De săniuţa ce era
Comoara din ogradă!
În drum copii ne-ntâlneam
Şi plini de bucurie,
Pe derdeluşul cel înalt
Era o veselie.
...Aşa a fost cândva...demult
Copilăria noastră,
Căsuţa-n care am crescut
Cu lampă la fereastră.
Azi...nu mai e nimic la fel
Şi-n lumea agitată,
Rămas-au numai amintiri
Ce-au fost cândva...odată...
De NICU FASOLĂ....

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog