Că duminica ce vine,noi pe poartă îți intrăm!
Îți aduc nora, nepoții, să te mai bucuri de ei,
Că la toamnă merg la școală, au crescut sunt măricei..."
La așa o veste mare,bătrânica se grăbește
Ca să curețe prin casă,pomii,gardul văruiește...
De cu zori și până seara toate le trece prin mână!
Timpul trece,nu așteaptă!Mai e doar o săptămână!
,,Numai bine,se gândește, am scos câțiva puișori,
Scroafa e și ea fătată, are vreo cinci porcușori,
Vaca a fătat vițelul, pot să dau la nepoți lapte,
Găinile mi se ouă...a dat Dumnezeu de toate!
Ei să vină, că i-oi duce pe la toate,să le-arăt...
Și pe urmă vom vedea noi,de-or mai pleca îndărăt!"
Duminică dimineața, mama-n poartă îi așteaptă!
Cum sosesc,ea se repede să ia-n brațe pe nepoată!
Nepoțica o privește și se trage înapoi...
Iar nepotul,bălmăjește:,, Mamma, dove siamo noi.."
Bătrâna-și sărută fiul,nora își îmbrățișează,
Și-i poftește ca să intre...că acum se inserează...
Vrea nepoții să și-i plimbe prin ogradă, să le-arate
Câte orătănii are...și văcuța ei cu lapte...
Dar copiii nu se lasă duși de lângă mama lor!
Unul stă cu telefonul...unul la televizor...
Îi privește trist bătrâna, și vrea să le povestească
Cum era odată viața, până tatăl lor să crească...
Dar copiii n-o ascultă...fiecare-n lumea lui...
Murmură o altă limbă...e limba străinului...
Ochii-n lacrimi i se scaldă, și-l întreabă pe fecior:
,,Spune dragul mamei,Oare cum le spun că mi-a fost dor?!
Cum le spun că număr anii și minutele,cu-oftatul și aștept să-mi bată-n poartă
Nepoțeii sau băiatul?!
Cum vorbesc cu ei,măicuță?!
Nu știu limba la
străini...
I-asteptam să-i duc la stradă, să mă mândresc la vecini...
Mă gândeam aseară, mamă, că-i duc să-i împărtășesc,
Dar nu pot să-i scot pe poartă...că nu-nțeleg ce vorbesc!
Cred că-i vina mea,măicuță, că atunci când ai plecat,
Am uitat să-ți pun în geantă vorba ce te-am învățat!
Cred că la străini le place că nepoții mei vorbesc
Limba lor...Dar eu sunt tristă..că tot fără ei trăiesc!"
~ Ștefania Vasile ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu