joi, 30 iulie 2015

PIRAMIDE ŞI CĂŢEI




De la începutul omenirii
Omul s-a rătăcit,
Să părăsească legea firii
A fost ademenit,

Să îşi egaleze Creatorul,
Gândul ce a dat-o în bară,
Se întâmplă azi cu tot poporul
Dar la o altă scară.

Astfel în setea de putere,
Unii fără ruşine
Au vrut şi au început să spere
Lumea să li se închine.

Iniţial a fost uşor,
Cu o simplă relatare,
Şi nu ştiau că în viitor
E concurenţă mare.

Surprinşi plăcut de rezultat
O altă lege au scris,
Şi au convins omul de rând
Că acela e paradis.

La fel, alţii au iesit în faţă,
Putere au vrut şi ei,
Au creat întreaga viaţă,
Legende, idoli, zei.

Nu mai conta în ochii lor
Că şi creaţia e dar,
În timp ce al lor Ziditor
Îi privea cu amar.

Cu o simplă relatare,
Şi nu ştiau că în viitor
E concurenţă mare.
Surprinşi plăcut de rezultat

O altă lege au scris,
Şi au convins omul de rând
Că acela e paradis.
La fel, alţii au iesit în faţă,

Putere au vrut şi ei,
Au creat întreaga viaţă,
Legende, idoli, zei.
Nu mai conta în ochii lor

Că şi creaţia e dar,
În timp ce al lor Ziditor
Îi privea cu amar.
De multe ori El i-a chemat

Din marea rătăcire,
Cei cu puterea s-au speriat
Şi şi-au ieşit din fire.
L-au renegat şi L-au hulit

Cât au putut de des,
Contadovezi au născocit
În propriul interes.
Mai mult de atât, au inventat

O altă lege a firii,
Ce ca mutaţia a schimbat
Faţa omenirii.
Plăcerea, ei au educat-o

Prin manipulare,
Şi vorba aceasta au lansat-o:
„Dragostea nu moare!”.

Ba moare! Dăcă nu te îngrijeşti
Să renunţi la plăcere,
Dragostea, tu nici nu gândeşti
Cât poate să difere.

Preocupaţi de pofta lor
Şi să nu piardă fani,
Au dat plăcere în jurul lor
Până au ajuns la bani.

Considerau că e necesară
O diversificare,
Banii făceau treaba uşoară,
Plăcerea e în schimbare.

Se plictiseau foarte rapid
Schimbând vis după vis,
Şi îi despărţea un simplu zid
Pe ei de Paradis.

Mulţimea întreagă de creduli,
Asimilând plăcere,
Au creat pieţe şi reguli
Din sete de putere.

Această sete educată
De peştii cei mai mari,
Era momeala aruncată,
De nişte răi pescari.

O lume întreagă e în joc
În stil piramidal,
Toţi vor să mai urce un loc
Director sau hamal.

În acest mod pământul tot
E plin de piramide,
Toţi vor să urce dacă pot
Pe căi cât mai rapide.

Iată că aceste piramide
Toate se contopesc,
În cea mai mare piramidă
Pescari răi locuiesc.

Unii din oameni s-au trezit,
Au vazut făcătura,
Şi tot ce li s-a rânduit
Să le schimbe natura,

Dar în structuri oricât de mici
Sunt reguli şi pedepse,
Toate având la bază frici
Cu aceleaşi interese.

Ca toţi ceilalţi tu te-ai născut
Fără prea mult noroc,
Indiferent cât ai crescut,
Tu faci parte din joc.

Oriunde ai fi poziţionat
În piramida lor,
Tu vrei să urci intenţionat
Şi eu cobor… cobor…

Oricât de sus tu te-ai afla
Îţi vei dori mai mult,
Plăcerea nu te-ar sătura
Că e un fals, ocult.

Nici cei din vârf nu-s fericiţi,
E numai în mintea lor,
Sunt mereu nemulţumiţi
Că totul e trecător.

Dragoste şi nemurire
Nu vor primi vreodată,
Dar pentru a lor rătăcire
Te asigur eu de plată.

Nu ca un câine alintat
Ce îl muşcă pe stăpân,
Care e mustrat şi e iertat
Chiar de urme rămân,

Ci ca un câine ce se crede
Din cea mai bună rasă,
Stăpânire nu mai vede
În curte sau în casă.

Aceşti cătei nu au aflat?!
Se apropie hingherii!
Întreaga casă au tulburat
Mâncând carnea plăcerii.

Fără să vrei la tine în cap
Creşte păr de căţel,
În piramidă e hidratat,
Deci scapă-te de el!

Coboară-te să prinzi ideea,
Vei primi ajutor!
Har, dragoste şi cheia
Spre veacul viitor.„

Cum să cobor într-o tendinţă
De urcat hotărât?”,
Inima-n dinţi! Şi cu credinţă…
Poţi mult mai mult de atât!

Să înţelegi mai bine treaba
Cu idoli, frici, miraje,
Voi descrie, sper nu degeaba,
Aceste peisaje.

În primul rând… în primul rând!
Reţine acest aspect!
Iubirea nu este un gând,
Născut din intelect.

Ea este dar, tot de la El,
Sădit cu grijă în tine,
Ea nu ţine de portofel
Sau cât mănânci de bine.

Ea e lumină caldă,
Iubirea e mângâiere,
Şi lumea o confundă
Cu un fel de plăcere.

Acesta e mirajul
Care a întristat o lume,
Ce a schimbat macazul
În zâmbet, râs şi glume.

„O lume zâmbitoare,
Dar tristă, cum e asta?”,
Tu crezi că simţi iubire,
Slujind la idoli rasta?

Iubirea în cuvinte
Eu nu ţi-o pot descrie,
O simt, nu e în minte,
Este în mine vie.

Şi toate aceste lucruri
Din vesurile mele,
El mi le dă ca gânduri
Ca tu să înveţi din ele.

Atenţie în continuare!
La idoli şi la zei,
Tu pune-ţi întrebarea:
„Şi eu mă închin la ei?”!

Sunt diferite culte,
Secte, religii, ţări,
Şi se închină multe
La pietre şi arătări.

Unii se încred în karma
Şi au vieţi ordonate,
Fac yoga, sport, au teama
Pentru sănătate.

Le place în natură,
Să citească în stele,
Prinşi în piramidă
Cu implicaţii grele.

Idolul lor e gurul
Care se încrede în sine,
Ceilalţi urmează drumul
Crezând că este bine.

Ca ei şi alte secte
În multe rătăciri,
Religii răspândite
Lipsite de simţiri.

Toate fiind făcute
Să te mai urce o treaptă,
Plăcerea vine iute,
Dragostea ţi-e furată.

Orice organizaţie,
Oricum ea s-ar descrie,
Nu e vreo inovaţie,
E tot idolatrie.

Exemplu: cea mai mare
E francmasoneria,
Un membru oarecare
Are în joc mândria.

Cine e mai tare în grad,
E idol pentru el,
Şi aşteaptă zi de zi
Să urce un nivel.

Şi piramida lor
Le acoperă pe toate,
Iar tunsul câinilor
Aici nu se mai poate.

Sunt toţi de rasă pură,
Nu renunţă la os.
O, Doamne! Să ai milă!
Le va fi dureros…

Copilul de partid
Cu poftă de afirmare
Ajunge suflet vid
Cu buzunarul mare.

Membru ecologist
Într-o altă structură
Găseşte egoist
Un idol în natură.

Suporter cu înfocare
Iubeşte a sa echipă,
Mirajul de iubire,
Minciuna se înfiripă.

În firmă angajat
Aşteaptă promovare,
Vrea bani pentru plăcere,
Deci e tot în urcare.

Preotul vrea episcop
Că se încrede în el,
Nu e doar credinţa scop,
A devenit căţel.

Şoferul de tractor
Vrea şi el o schimbare,
Tir cu dormitor,
Idol gabarit mare.

Producători teve
Vânează audienţă,
Practic tot creştere,
Pierd dragostea-n esenţă.

Patron la firma lui
Se încheagă în sistem,
Şi în plăcerea lui
Nu vede că e blestem.

Şi un gest de caritate
Dacă nu e din iubire,
Pentru avantaj, mândrie,
E gest de înrobire.

Şi un artist săracul
Doreşte spectatori,
De-i are îşi pierde capul,
Trufia îi dă fiori.

Idol e el în sine
Pentru admiratori,
Şi toţi se fac în fine
Lui închinători.

Fotomodel, desigur,
Să intre în tipar
Se urcă în trepte singur
Şi piere ca un star.

Violonist studios
Învaţă fără teamă,
Un viitor grandios
Cu dragostea în ramă.

Eleganţa în sine,
Muzica şi cultura,
Sporturi, cărţi, filme,
Ele sunt făcătura.

Profesii şi cariere,
Şi bunuri materiale,
Orice îţi face plăcere,
Toate îţi stau în cale.

Că e fard de calitate,
Că e o maşină scumpă,
Viciu, pasiune, bani,
Dragostea ţi-o surpă.

O mobilă frumoasă,
Emisiuni şi ziare,
Pasiunea pentru masă
Şi tipuri de mâncare.

Te te închini la idoli?
Tocmai îţi spun de ei,
Oamenii se închină
La cai, pisici, cătei.

Şi scaunul preferat
Îţi poate schimba starea,
Camera, zugrăveala,
Lumina şi culoarea.

E tristă ziua aceasta,
Vecina de la trei
Nu ţi-a zâmbit, şi de asta
Cred că te închini şi ei.

Şi orice neînchinare
Îţi generează frică,
„Eu să nu mă machez?!,
Dar lumea ce o să zică?”.

Sfaturi din orice parte,
Idei de la persoane,
Capitole din carte,
Atenţionări, claxoane,

Toate te afectează,
Te sperie, te înrobesc,
Prin tot ce programează,
Dragostea îţi răpesc.

Nu au nimic cu tine
Căţeii cei din frunte,
Ca să le meargă bine,
Tu în viaţă urci un munte.

Prin simpla memorare
Tu ai frici şi plăceri,
Ţi-am dat exemple care
Te fac să şti să-I ceri.

Acestea-s mult mai multe,
Făcute să te ţină
Pe ale piramidei trepte,
Şi chiar tu eşti de vină.

Coboară-te să prinzi ideea,
Vei primi ajutor!
Har, dragoste şi cheia
Spre veacul viitor.

Pagini de internet,
Bloguri, tehnologie,
Toate ne urcă încet
Pe trepte în sclavie.

Te închini la un idol,
Cursă vrea să-ţi întindă,
E cel mai de temut…
Priveşte în oglindă!

Nu aprecia! Doar să reţii!
De-i vers să te inspire,
Plăcere nu îmi oferi!
Mă bucur de iubire.



versuri de
Horațiu Stoica

c3

Arhivă blog

cod

Postări populare

Despre mine

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Google+ Followers