TAINA VIEȚII

de Preot Sorin Croitoru

O clipă de iubire aprinsă într-o noapte,
Când ea i se aruncă în brațe fără teamă,
Iar el se dăruiește, iubind-o printre șoapte,
I-a prefăcut deodată în TATĂ și în MAMĂ..

S-a ridicat devreme în zorii dimineții
Și-a zăbovit o vreme cu mâinile la tâmplă..
Într-însa Creatorul lucrează taina vieții,
Iar ea e speriată, CEVA i se întâmplă..

E încă somnoroasă, și-abia de-și amintește
De noaptea petrecută în mângâieri tăcute
Cu soțul ei cel tandru, bărbatul ce-o iubește
Și-i face ziua dulce și nopțile plăcute..

De zile-ntregi i-e greață într-una și vomită,
Se-ntâmplă prima dată în viața-i de soție,
Dar soțului nu-i spune, căci, trebuie s-admită,
Mai bine-ar fi s-aștepte, ca sigură să fie..

E-atât de fericită că astăzi o să-i zică!..
A fost la doamna doctor și vestea-i confirmată:
Slăvit să fie Domnul, va deveni mămică,
Iar lui i se-mplinește dorința de-a fi tată!

Nu a cântat atâta nici când era la școală..
Îi cântă toată ziua și-și mângâie burtica,
Iar ea - căci e fetiță - din somnul greu se scoală
Și, la auzul mamei, tresare mititica..

S-a împlinit sorocul.. Dă semne c-o să vină,
Iar ea e fericită.. Atâtea o să-i spună..
Abia așteaptă, draga, s-o vadă la lumină!..
O teamă o cuprinde: va fi o mamă bună?..

Acum blestemul Evei.. Vai, câtă suferință..
De ore se muncește precum Hristos pe Cruce,
În timp ce soțul doamnei se roagă cu credință,
Iar ea îi cere, stinsă, de mână s-o apuce..

Sfârșitu-s-a calvarul.. Acum la piept își strânge
Cu brațe fără vlagă făptura minunată..
Sărută căpușorul cu părul plin de sânge
Și soțului cuminte fetița i-o arată:

"E toată tu" - ea zice- "în ea te văd pe tine",
Și-adaugă cu-n zâmbet: "Să știi că sunt geloasă!"
Iar el, zâmbind, răspunde: "Nu-i chiar așa, știi bine,
Privește-i, de exemplu, gurița cea frumoasă"!..

Da, așteptăm Botezul.. Fetița e o floare
Și astăzi e momentul să fie creștinată,
Apoi la cumetrie, să facem sărbătoare,
C-așa-i în neamul nostru tradiția lăsată..

Bărbatul strigă vesel: "Zi-i tare, lăutare,
Să-mi lauzi cum se cade comoara mea de fată!
Șampania să curgă, să spumege-n pahare,
Căci noapte ca aceasta nu va mai fi vreodată"!

Aceasta-i taina vieții, o clipă de iubire
În care Creatorul cum știe El lucrează,
Apoi se umple casa de-un fel de fericire
La care și-mpărății adeseori visează..

SCRISOAREA

marţi, 20 noiembrie 2012 la 10:54

Am găsit pe trotuar, în faţa unui oficiu poştal, o scrisoare trimisă de un tânăr german, aflat în vizită în România, părinţilor lui din Germania . Pe cutia poştală scria: "Atenţie, nu are fund!", dar neamţul, necunoscând limba română, a aruncat probabil, cu candoare teutona, plicul în cutie.

Reproduc scrisoarea în traducere.

Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune.

În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie.
Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu.

Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în
echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor.

Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră.
Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi
unii altora mesaje scurte, dar energice.

Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate, desfiinţat.

Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii,
dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.

Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor.

Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon.

Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania . Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi.

Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă.

Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România.

Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.

CEA MAI FRUMOASĂ CONVERSAȚIE PURTATĂ VREODATĂ

Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?

Dumnezeu: Sigur!

Eu: Promite-mi că nu te vei supăra....

Dumnezeu: Promit!

Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?

Dumnezeu: Ce vrei să spui?

Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…

Dumnezeu: Așa…

Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!

Dumnezeu: Bun…

Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp până am primit ce am dorit.

Dumnezeu: Hmmm...

Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem!

Dumnezeu: În regulă…

Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta?

Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!

Eu (umilit): Oh!

Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău dacă ai fi fost atunci pe drum!

Eu: (rușinat)

Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă.

Eu (jenat): Ok

Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit.

Eu (încet): Înțeleg, Doamne…

Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.

Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!

Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în mine .... în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!

Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!

Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!

Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.

Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei ...!

Distribuie mai departe nu te costa nimic.

N-AM SĂ TAC !

de Eliana Popa

N-am să tac când vor dușmanii ăstei țări îngenuncheate
Chiar de legea lor nedreaptă mă va condamna la moarte 
Am să strig la toți copiii ăstui neam de daci și sfinți
Și în ceruri voievozii , strigă toți să vă treziți !

N-am să tac când strigă-n mine toți eroii nostri morți
La Posada și Rovine ...Horea , Closca trași pe roți
Ei au fost zdrobiți cu roata și uciși pe Dealul Furcii
Au gustat și ei calvarul ca Hristos pe drumul Crucii !

Strigă Iancu de la Țebea, strigă Stefan de la Putna
Basarabii, Brâncovenii ce-au luptat cu semiluna
Glasul lor ne mustră asupru c-am pierdut a lor lumină
Ne-am vândut ușor și ieftin la o liotă străină !

Strigă iar Mihai Viteazul prin a vremilor genune
,, - Ai o viață și o cinste ! Hai deșteaptă-te române !
Ai o Lege și-o credință, ai un neam de mucenici
Care-au stat aici de veacuri și-au gonit pe venetici !"

N-am să tac chiar dacă vouă, iudelor ,nu vă convine !
Nu mai vrem in țara asta un politic de rușine !
Vrem să vă opriți odată din furat și din trădare
Vrem respect și demnitate! Vrem o Românie Mare !

Nu mai vrem la cârma țării saduchei și lifte rele
Vrem un Ștefan să ne poarte spre izbândă și Înviere
Vrem un Țepeș să ne facă din păduri troiti la porti
Și vreo câteva țepușe pentru vânzători și hoți !

Vrem un vrednic Brâncoveanu ținând straja la hotare ,
Să ne mâne și la luptă, să ne poarte la altare !
Să ne-arate cum, noi,astăzi ,rău ne-am pervertit ființa
Cum scuipăm pe jertfa lor și cum ne-am pierdut credința !

Azi ne mustră Constantin , fiii lui pe fii noștri
Strigă-n ceruri din soboare : ,, - Sunt nevrednici fiii voștri !"
Mateiaș în rând cu frații parcă si-astăzi ne șoptește
Cu glăsciorul de copil: ,, - Vreau să mor creștin ! Lovește!"

Ne vreți stinsă-n noi lumina, ne vreți oase sub pământ
Dar vom străluci mai tare luminând din cerul sfânt !
Și cuvântul cel lăsăm noi, creștinii și poeții
E sămânța ce rodește peste vremuri spicul vieții !

ÎNTREBAREA CIUDATĂ

de Preot Sorin Croitoru 

Îmi trecu-ntr-o zi prin minte
O-ntrebare cam ciudată:
Ce s-ar face bârfitorii
Dacă lumea, dintr-o dată

Ar scăpa complet de patimi,
Ar fi bună și curată,
Generoasă și-altruistă,
Ca la carte, fără pată?..

Cum și-ar potoli nevoia
De-a bârfi?.. (Căci de lipsește
O greșeală cât de mică,
Omul cum mai clevetește?)

Iar de-ar ține bârfa-ntrânșii,
Nu cumva ar bubui?
(Fiindcă știu vreo două țațe
Ce-ar muri de n-ar bârfi..)

Boala asta e cumplită
(Subsemnatul nu-i imun!)
Răutate care-ncepe
Cu celebrul: "DACĂ-ȚI SPUN!"..

E un fel de miopie
Către propriile căderi,
Ce lovește și bărbații,
Transformându-i în.. "muieri"!

Fericită e persoana
Ce-a scăpat de-așa ceva..
Care om în lumea asta
N-a bârfit în viața sa?..

Fericit e omul care
A vorbit de toți frumos..
(Cred că doar Botezătorul
Și Măicuța lui Hristos!)

Arză-te Lumina, bârfă,
Piei din neamul omenesc!
Lasă-n pace amărâții
Care (e normal..) greșesc!

A bârfi e omenește,
A rămâne bârfitor
E urât și nu se cade
Creștinescului popor!