Suflet de mamă

Mamă , tu izvor de lacrimi ,
Dincolo de infinit
Am citit cândva o carte
Tu esti vis fără sfârșit.

Și mai cred încă în vise,
Ochii mi-i deschid în zori
Cu senzația ca mint
De atâtea mii de ori..

C-am purtat și eu tulpina
Unei dulce primăveri
Însă ani de ani s-a frânt
Printre lacrimi si dureri.

Și cobor încet în suflet,
Unde toate își au sălașul
Toamnele îmi fug grăbite
Eu nu pot să le tin pasul.

Dar acolo-n piept la mine,
Unde inima îmi bate
Îmi tin copilașii mei
Și mă rog de sănătate.

Si cad boabele de rouă,
Pe obrazul singuratic
Parcă-s picuri de tămâie
Intr-o cană cu jăratec.

Izvorăsc și lacrimi curg ,
Pe sub geană în tăcere
Parcă-n ochii ei plăpânzi
I-o fântână de durere.

Mai rămâne un ghemuț,
Și-l depăn încetișor
Sufletul mi se destramă
Doar el știe..câte dor!

Autor Mary Otilia Mari