Merg...tinandu-se de mână..
Un bătrân și o bătrână..
Cu capul în jos..plecat..
Si cu lacrimi pe obraji..
Sanatea.... subrezita ..
Le face viața.. cumplită...
Copiii sunt duși departe..
Ei... doar de dor mai au parte..
Când și când se m-ai opresc..
Fiindcă ușor...obosesc..
Și privesc în urma lor..
Parcă-ar cere...ajutor..
Bătrânețea le e grea..
Pe chip azi poartă...masca....
Aerul se împuținează..
Viata lor..nu mai conteaza..
Au o singură dorință...
Ca împreună să se ducă..
Sus la Tatăl cel Ceresc...
Fiindcă încă se ...iubesc..
Împreună vor să plece....
Tot ținându-se de mână..
Într-o lume ...
Mult.... mai bună....
Maria Pintecan...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu