M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ

de Preot Sorin Croitoru

 
M-am născut în dictatură,
Eu și multe milioane;
L-am privit cu multă ură
Pe “Tovarăș” în icoane.

Nu era pe-atunci o școală,
Grădiniță sau odaie
Să nu ne privească aspru
“Regretatul” Nicolae.

Și-a venit o zi de iarnă
Și-a căzut conducătorul,
Și m-am amăgit degeaba
Împreună cu poporul:

‘Geaba i-am sfărmat portretul
Cu pietroaie, plini de ură:
Cei ce-l aclamau pe dânsul,
Din păcate nu căzură..

Au rămas în continuare
În dregătorii solemne;
P.C.R.-ul dintr-o dată
F.S.N. avea să-însemne..

Ași în arta simulării,
Simulau atât de bine,
Că au păcălit cu brio
Tot poporul, și pe mine.

Ceea ce mă enervează
E că toți acești tovarăși
Ce-l aplaudau pe “Nicu”
Erau “fruncea” Țării iarăși!

S-au mai răsturnat guverne,
Mai căzu vreo lighioană,
Dar căzu o șleahtă-întreagă,
Nu o singură persoană!

Ca la noi, la nimeni altul,
Comuniștii României
Într-o noapte deveniră
Liderii “democrației”!

Unde-au dispărut deodată
Utopiile marxiste,
Toate vechile precepte
Ale stângii socialiste?..

A trecut din stânga-n centru
Toată nomenclaturimea,
Rămânând pe mai departe
Să conducă românimea.

Au înființat partide,
Ne-au scos ochii cu “platforme”,
Dar era aceeași hidră,
Numai că sub alte forme,

Iar scăpând de Ceaușescu,
Un naționalist tenace,
Au vândut averea Țării,
Jefuind pe timp de pace.

Și-au dat legi să-i protejeze,
Dobândind imunitate,
Iar poporului, săracul,
I-au luat orice libertate.

Chiar și dreptul la părere,
La opinii personale,
Ne-a fost interzis prin lege
De aceste animale!

Așadar și prin urmare
România-i guvernată
De o clică de jigodii,
“Comuniștii” de-altădată..

M-am născut în dictatură,
Voi muri în dictatură,
Asta este România,
Și nu spun prostii din gură.

Egoismul, vanitatea,
Dezbinarea și prostia
Țin pe loc poporul nostru
Și sufocă România..

Când ne-om ridica din lene
Și din somnul rațiunii,
Vom scăpa cu siguranță
De vrăjmașii națiunii!

Vrem schimbare? S-o producem
Procreând mlădițe sfinte.
Pentru asta să ne-întoarcem
La credința dinainte,

La principiile morale
Ce însuflețeau odată
Oamenii ce plămădirā
Țara asta minunată.

Când mă uit la cine suntem,
Mă apucă pesimismul;
Când privesc la Domnul nostru,
Îmi revine optimismul.

Sus cu toții, că se poate,
Dar cu post și rugăciune.
Harul Său va da Stăpânul
La întreaga națiune

Și vom pune-n fruntea Țării
Oameni drepți, de calitate,
Și-or trăi urmașii noștri
Vremuri binecuvântate!

amin

- Părinte, vom ajunge vreodată să avem conducere politică creștină în România?

 - Părinte, vom ajunge vreodată să avem conducere politică creștină în România?

Tare greu, tare greu. În politică, în Biserică, în țară și în tot pământul, acum conduce răutatea și masonii; ei se tot înmulțesc ca să pregătească calea lui antihrist. A fost aici în Athos un sfânt care a văzut un diavol puternic care mergea cu niște căpestre în mână și sfântul îl întrebă:

- Vezi că faci numai nebunii. Ce umbli acuma cu căpestrele astea?

- Păi da nu știi? Uite, căpăstrul acesta îl am pentru președinte, ăsta-i pentru ministru, ăsta-i pentru stareț, ăsta-i pentru arhierei, ăsta-i pentru patriarhi.

Și spunea doar nume mari...

- Dar al meu unde-i?

- Păi da tu nu știi? Eu dacă pun căpăstru la conducători, voi veniți singuri.

În ziua de azi creștinii și nici sfătuitorii lor nu mai cunosc această luptă duhovnicească cu nevăzutul și atunci vrăjmașul diavol ne înșală foarte ușor, pentru că el lucrează mai ales prin gânduri, prin oameni și prin patimi.

𝑆𝑡𝑎𝑟𝑒𝑡̦𝑢𝑙 𝐷𝑖𝑜𝑛𝑖𝑠𝑖𝑒 𝐼𝑔𝑛𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐶𝑜𝑙𝑐𝑖𝑢 (1909-2004

„Tatăl nostru” în limbajul florilor

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.

Plâpândul ghiocel
Ieşind de sub zăpadă
Striga: Tatăl nostru
Ca lumea să-l vadă.

Care eşti în ceruri,
Şopti floarea-soarelui
Şi-un văl de lumină
căzu pe răzoare.

Smerit, busuiocul
Când vântul îl mână
Şi-i scutură roua
Sfinţească-se-ngână.

Când numele-Ţi spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă
Sau numai ecou.

Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: Împărăţia
să fie a Ta.

Şi facă-se voia Ta
Suspină o camee
Calcată-n picioare
Pe alba alee...

Când nuferii-n lacuri
Văd stele că sunt,
Şoptesc: Cum e-n ceruri
Aşa și pe pământ.

Şi grâul, când moara
Vuieşte într-una
A zis: Pâinea noastră
Cea de totdeauna.

Iar nalba şi gura
De-leu, amândouă,
La fel, rugătoare,
Răspund: Dă-ne-o nouă.

Cu gândul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Şi spun: Iartă nouă
Greşelile noastre.

Precum noi iertăm
Greşiţii, încet,
Răspunde garoafa
Uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Şoptesc: Nu ne duce
pe noi în ispite.

Iar spinii, ce-odată
Martirii-i purtară
Şi ne izbăveşte
de rele – strigară.

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde:

Amin.

"Cercetează-te pe tine însuți

"Cercetează-te pe tine însuți cu luare-aminte ca şi când te-ai afla mereu în fața lui Dumnezeu! Nu-ți pune nădejdea în nimeni și nimic; toată credința puneți-o în Dumnezeu, nădăjduiește numai în El. Dacă duci lipsă de ceva, roagă-te lui Dumnezeu să-ți îndeplinească cererea după sfințita ta voinţă.

Pentru tot cei ai, mulțumește-i lui Dumnezeu, neîncetat. Recunoaște că tot ce ai, ai primit de la Dumnezeu, și nu de la altcineva. Ţi se întâmplă să înduri vreo lipsă? Nu te întrista, nu da vina pe nimeni, ci îndură lipsa cu osârdie și fără tulburare, şi gândeşte că pentru păcatele tale, meriți multe lipsuri și necazuri.

Nu recurge la mijloacele spre care te îndeamnă firea omenească; zi-ți în sinea ta: < Dacă Dumnezeu va binevoi să aibă milă de mine, o va putea face>. Celui ce crede astfel, Dumnezeu îi trimite tot de ce are nevoie. Cercetează-te cu luare-aminte și nu primi nicicum ceva de care nu ești convins că a fost realizat prin mijloace corecte, sau că nu ți-a fost trimis prin Voia lui Dumnezeu.

Dacă ești sigur că nu este așa, atunci primește darul, fără să stai la îndoială. Dacă afli că ceea ce ți se oferă a fost obținut prin neadevăr, constrângere, înșelăciune, sau viclenie, respinge darul. <Mai bine puțin și întru frica lui Dumnezeu, decât visterie mare și multă tulburare > (Pilde 15, 16)."

Sfântul Ignatie Briancianinov