Valurile iubirii

                

Motto1:"Dragostea este zarea liberă și largă, unde sufletul poate să își întindă aripile – Charles Wagner
Motto2:"Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și, totuși, cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui "– Mahatma Gandhi

Valurile mării m-au cuprins,
M-au purtat spre acel loc întins,
Unde totul este liniștit
Și împlinit,
Până la infinit.

Valurile mării sunt în inima mea.
Bat clopote alături de ea.
Inima mea e un imens val
Ce mă curăță și mă poartă spre întinsul,
Imensul mal.

Eu toată sunt un val imens,
Ce-nspumat se revarsă spre țărmul lumii divers.
Eu curăț țărmul ce-l întâlnesc în cale,
Cuprinzându-l cu bratele goale,
Iubindu-l cu imensitatea din mine,
Transformându-l cu atât de multă iubire.

Iar valul din mine crește,
Mereu sporește,
Se revarsă, te cuprinde și pe tine,
Purtându-ne unde ne va fi bine.

Lumea întreagă e un val
Ce cuprinde întregul pământ ce ne e mal....
Valul iubirii din noi,
Nu ne va lăsa niciodată,... sufletește goi!

Phy
Timișoara, sâmbătă 08.05.2024, ora 2,54÷3,01

BINECUVANTARE si RUGACIUNE

 BINECUVANTARE si RUGACIUNE

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

Sa fie peste voi binecuvantarea Domnului, Cel ce a facut cerul si pamantul. Sporeasca-va Domnul pe voi, pe voi si pe copiii vostri! "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. O, Doamne, mantuieste! O, Doamne, sporeste!" (Psalm 117: 24-25).

"Doamne Sfinte, Cel ce intru cele de sus locuiesti si spre cele smerite privesti si cu ochiul Tau cel a toate vazator cauti spre toata zidirea, inaintea Ta am plecat grumazul sufletului si al trupului si Tie ne rugam, Sfinte at Sfintilor: tinde mana Ta cea nevazuta din Sfant locasul Tau si ne binecuvinteaza pe noi toti ! Iarta-ne greseala cea de voie si cea fara de voie, cea cu cuvantul sau cu fapta. Daruieste-ne noua, Doamne, umilinta, daruieste-ne lacrimi duhovnicesti din tot sufletul, pentru spalarea pacatelor noastre cele multe ! Daruieste mila Ta cea mare peste toata lumea Ta si peste noi, nevrednicii robii Tai ! Ca binecuvantat si preaslavit este numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantulul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin".

Preot Ioan.

Uleiul sfințit

Uleiul sfintit este de doua feluri: cel care se face la Sf. Maslu si cel care se face la Litie, atunci cand serbam un sfant mai mare cu cruce rosie in calendar.
Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfintitoare si tamaduitoare asupra omului care-l ia cu credinta. Acest ulei nu se resfinteste ci se pune intr-o sticla cu uleiuri de la cat mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce inca o data acelasi ulei care s-a sfintit la biserica. De asemenea acest ulei nu se pune la candela si nu se da la animale. Este o greseala daca se face acest lucru. El se sfinteste pentru oameni si oamenii trebuie sa-l foloseasca. Candela nu are nevoie de uleiul sfintit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinteste arzand acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cand se face asa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.
Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieste pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra in felul urmator mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el facand semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un betisor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot asa facand semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineata pe nemancate cateva picaturi, inghitite sau puse pe o bucatica de anafura. Iarasi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate in mancare. Se, pun in farfuria celui care mananca cateva picaturi, iar dupa ce mananca se spala farfuria singura si se arunca apa la o floare sau la un loc curat din gradina.
Nu se arunca la chiuveta, la canalizare sau la animale. Mai exista in Biserica ortodoxa inca doua feluri de ulei sfintit, unul este cel care se face la botez si se pune in apa din cristelnita si se unge copilul cu el la toate incheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfintit este cel de la sfintirea casei, cand se ung toti peretii casei la toate punctele cardinale avand semnificatie biblica de binecuvantare a casei unde locuim. Deci este exclusa folosirea uleiului sau a fainii de la Taina Sfantului Maslu pentru animale. Atat cu uleiul sfintit de la Sf. Maslu care este pus intr-o sticla separat cat si cu uleiul de la Litie, crestinul se poate mirui pe frunte in semnul sfintei cruci in fiecare zi sau se poate administra intern.
De asemenea, noi crestinii ortodocsi ne mai putem impartasi de uleiuri sfintite direct de la Harul lui Dumnezeu fara interventia preotului, de la candela icoanelor facatoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaste.

Arhim. Ioachim Parvulescu

„Vine o zi în care te ierţi.

 „Vine o zi în care te ierţi. Pentru că a venit clipa în care te-ai înțeles și te-ai acceptat așa cum ești.

Te ierţi pentru tot ce nu ai reuşit să fii, dar şi pentru ceea ce ai fost deşi nu ar fi trebuit.
Te ierţi pentru că inconştient şi fără să vrei ţi-ai fost cel mai mare inamic.
Te ierţi pentru că nu te-ai iubit aşa cum ai fi meritat, că i-ai iubit mai mult pe alţii, că ai iubit mai mult altceva decât pe tine însuţi.
Te ierţi pentru oamenii care te-au rănit, pentru că nu ai avut puterea să-i ierţi, pentru că i-ai alungat sau i-ai părăsit în loc să îi fi ajutat să fie mai buni.
Te ierţi pentru că n-ai fost destul de puternic încât să renunţi la orgoliu şi ai preferat să te răzbuni.
Te ierţi pentru toţi cei care nu te-au iubit aşa cum ai fi avut nevoie, pentru cei care nu au reuşit să te accepte alături de ei.
Te ierți pentru că teama de singurătate și nevoia de a iubi și de a fi iubit te-au ținut prizonier în relații toxice și alături de oameni nepotriviți.
Te ierţi pentru tot ceea ce ţi-ai refuzat crezând că aşa le va fi altora mai bine.
Te ierţi pentru amânări şi aşteptări, pentru tot ce nu ai spus la timp şi pentru tot ce te-ai grăbit să spui deși ar fi trebuit să taci.
Te ierţi pentru că ai iubit vinovat sau pentru că nu ai iubit de teamă.
Te ierţi pentru că n-ai avut curaj să fii tu însuți, să trăieşti liber și asumat, să-ţi recunoşti slăbiciunile şi înfrângerile.
Şi atunci te priveşti cu duioşie, te înţelegi şi îţi devii, în sfârșit, cel mai bun prieten. Şi te ierţi.”

Irina Binder (fragment din cartea „Iubitelor mele prietene”)

Câteva sfaturi personale pentru folos duhovnicesc

                                     

Părintele Justin Pârvu - câteva sfaturi personale pentru folos duhovnicesc, de Monahia Fotini

Tu, roagă-te tot timpul!

Bucură-te când ești judecat și vorbit de rău, că ți se mai iartă din păcate și primești har peste har!

Niciodată să nu credeți ce spun demonii, diavolul este tatăl minciunii.

Să nu poți comunica cu ceilalți este o mare slăbiciune sufletească.

Să fii aspru doar cu tine însuți, iar cu ceilalți îngăduitor.

Omul smerit se consideră în fiecare clipă vrednic de certare. Smerenia nu se dobândește peste

 noapte. Omul smerit este același și în bucurii, și în necazuri.

Când omul se crede mai așezat, atunci e mai dezrădăcinat.

Fără Harul lui Dumnezeu, leneșul nu poate ieși din lenevia lui. Smerenia aduce nevoința și toate celelalte daruri duhovnicești.

Mărturisirea credinței nu se face cu semeție, ci se face cu degetul întors către tine însuți, nu către ceilalți.

Cel ce a învățat să vorbească cu Dumnezeu, nu-l mai judecă pe fratele său.

Decât multe acatiste și paraclise fără luare aminte, mai bine o rugăciune scurtă din inimă folosește. Schimonahul este dator să se roage cu rugăciunea lui Iisus în tot locul și în orice situație, aceasta este pravila lui.

Citirea cărților Sfinților Părinți, mai ales Filocaliile, pregătesc mintea spre rugăciune. Când nu avem povățuitori să cerem de la Domnul cuvânt pentru sufletul nostru din scrierile Sfinților Părinți

.
Cea mai ușoară cale de dobândire a rugăciunii este ascultarea de un povățuitor. Cel ce se roagă va găsi povățuitorul duhovnicesc și va simți încredințare în inima lui că acela este de la Dumnezeu îndrumător pentru el. Și povățuitorul simte pe cel căruia i-l încredințează Dumnezeu.

DOAMNE, SA MOARA CAPRA VECINULUI!

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Se spune ca pe vremea cand Dumnezeu se plimba pe pamant, si mergea El din sat in sat, a ajuns intr-o asezare romaneasca, unde a fost gazduit de un om. Omul acesta o ducea destul de bune si era fericit. Dumnezeu a văzut insa, ca omul la care gazduise, se uita mereu cu invidie in curtea vecinului sau, care avea o capra, o mulgea si lua mereu lapte, facea branza, mai vindea si iezi... adica, o ducea mult mai bine ca vecinul sau. Si i-a povestit omul nostru lui Dumnezeu, ca era o vreme cand avea si el o capra, dar ca aceasta capra murise de curand si nu mai putea avea parte, de cele de care se bucura vecinul sau.

Atunci, Dumnezeu i-a spus asa: Omule, Eu, Cel pe care ai binevoit sa-l gazduiesti, sunt Dumnezeu, asa ca, cere-mi orice, si iti voi da. Iar romanul a zis: DOAMNE, SA MOARA CAPRA VECINULUI!

 Prea Sfinte cuvintele Lui Iisus Hristos: “Nu ştiţi ce cereţi” (Marcu 10:10). 

Se intampla asta la tot pasul, si-n tot timpul, ca omul sa ceara de la Dumnezeu, nu ceea ce-i trebuie lui, ci ceea ce-i face rau aproapelui său, bucurandu-se de raul aproapelui sau. Asadar, daca vecinul tau inca mai are o capra careia nu i-ai pus gand rau, lasa-l pe el si capra lui, si ia aminte ca poate ai altceva mai bun de cerut de la Dumnezeu”.

Bucuria mea, un crestin ortodox adevarat, traitor, se bucura cu cei care care se bucura si plange cu cei care plang.

                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                     Preot Ioan .

Poveste de secetă

La o margine de lac,
Stă și plânge un brotac.
Cu adâncă sfiiciune,
Hohotește-n rugăciune:

"Doamne, nici un strop de rouă
Nu ne-ai mai trimis și nouă...
Nu-mi lăsa casa să sece
Și gâzuțele să plece!

Fă-ne parte, dacă vrei,
De o ploaie... două... trei..."
Plânsul de la heleșteu
A urcat la Dumnezeu.

Hotărâse uscăciune
De o vreme, peste lume,
Fiindcă oamenii erau
Răi și aspri; se certau,

Le pierise dragostea...
Nimeni nu Îi mai vorbea
Și păreau să fi uitat
Cine-anume i-a creat.

"N-o să las apă să curgă,
Până nu aud o rugă",
Își spusese Domnul, trist.
"Nu aștept un acatist,

Dar măcar un gând de bine
Și iubire, către Mine..."
Auzindu-l pe brotac,
Domnul a zâmbit, de drag,

Și a poruncit să plouă
Nu cu picături de rouă,
Ci cu ploaie-adevărată,
Bună, blândă și bogată,

Peste lac și lumea toată.
Și pe oameni i-a iertat,
Că și ei s-au închinat,
Cerând, umiliți, iertare,

De urâta lor purtare.
Copilaș, care citești
Și povestea o primești,
Să înveți să nu faci rău

Nimănui, în jurul tău!
Nici măcar unui broscoi,
Că... se roagă pentru noi!

BĂRBATUL ŞI FEMEIA

 

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.

Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.

Bărbatul este creierul, femeia este inima.

Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.

Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.

Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.

Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.

Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.

Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.

Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.

Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.

Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.

Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.

Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.

A gândi înseamnă a avea creier superior.

A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.

Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.

Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.

A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.

În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.

Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.

CÂTE FEMEI VOR ÎNȚELEGE ACEST TEXT ?

(fără a jigni pe nimeni)

• O femeie a venit la un magazin purtând haine care îi arătau prea mult corpul. Proprietarul magazinului a privit-o bine, i-a cerut să se așeze, a privit-o drept în ochi și a spus ceva ce nu va uita niciodată în viața ei. „Doamnă, tot ceea ce Dumnezeu a făcut valoros în această lume este acoperit și greu de văzut, de găsit, de obținut.
De exemplu:
1. Unde poți găsi diamante?
• În fundul pământului, acoperite și protejate.
2. Unde se găsesc perlele?
• La fundul oceanului, acoperite și protejate într-o coajă frumoasă.
3. Unde poți găsi aur?
• Sub pământ, acoperit cu straturi de piatră și pentru a ajunge acolo trebuie să muncești din greu și să sapi adânc.
Acestea fiind spuse, s-a uitat înapoi la ea și i-a spus: „Corpul tău este sacru și unic”. Ești mult mai prețioasă decât aurul, diamantele și perlele, de aceea trebuie să fii și tu acoperită.
El a adăugat: "Dacă vă păstrați mineralele prețioase precum aurul, diamantele și perlele acoperite adânc, o organizație minieră de renume, cu echipamentele necesare, va lucra ani la o explorare extinsă. Mai întâi, vă vor contacta guvernul (familia), vor semna contracte (căsătorie ) și vor extrage tot ce dețineți valoros o viață întreagă (viața după căsătorie).
Dar dacă vă lăsați mineralele să se întindă pe suprafața pământului, veți atrage întotdeauna un număr mare de mineri ilegali, să vină, să exploreze și să ia ilegal aceste bogății.
FEMEIE EȘTI VALOROASĂ,NU UITA!!!

Despre adevăr

" ... nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, și nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut!"
Matei 10:26
Adevărul, mereu la iveală a ieșit.
Cu toții, cândva, am greșit.
În trecut,
Am tăcut.
Am crezut,
Că nu se va descoperi răul ce s-a făcut,
Atunci, în trecut.
Am tăcut,
Crezând că trecutul va rămâne mut.
Uneori, greșeala imediat s-a aflat.
Alte ori, după ani, s-a dovedit cine e cu adevărat vinovat.
Nu poți ascunde la infinit,
Ceea ce ai greșit.
Ce ai ascuns,
Sufletul ți-a măcinat îndeajuns,
Încât s-a îmbolnăvit
Și în final a murit.
Poți oare fără suflet să trăiești?
Cum ai putea atunci, să te numești?
Om nu vei mai fi cu adevărat,
Ci un rătăcit, ce sufletul ți l-ai condamnat.
Phy
Timișoara, 17.06.2023, ora 6,05÷6,15

Sfântul Mucenic Vukashin.

Timotei Saracutu

Aceasta este o icoană în care călăul taie urechile, nasul, brațele și picioarele unui țăran bătrân si calm.

Am văzut-o odată la baza tronului în altarul unui templu nu departe de Mănăstirea Ostrog din Muntenegru. Și ea m-a șocat.

Mi s-a spus că acesta este martirul Vukashin - aproape contemporanul nostru.

„Copilule, fă-ți treaba”.

În 1943, fasciștii ustași i-au ucis tot satul sârbesc din Croația, iar cei care nu au fost uciși au fost duși într-un lagăr de concentrare.

În acea noapte, călăii s-au certat cine va ucide cei mai mulți oameni. Ucigașul bătrânului Vukashin și-a amintit că a fost înaintea tuturor și a ucis 1.100 de oameni în câteva ore.

Dar... iată cuvintele călăului însuși:

„Privirea mea a căzut asupra țăranului în vârstă, el a stat cu un oarecare calm inexplicabil și a privit în tăcere cum am ucis victimă după victimă și cum au murit toti într-o agonie teribilă.

Această privire a lui părea să mă paralizeze... M-am apropiat de el să aflu cine este. El a spus că se numește Vukashin, era din satul Klepac, că toate rudele lui au murit de la ustasi ( mișcare fascistă, ultranaționalistă, teroristă și separatistă croată înființată în 1929 ) și el însuși a fost trimis la Jasenovac.

Când l-am ascultat pe bătrân, privind în ochii lui cerești puri, s-a trezit deodată în mine o dorință nestăpânită cu cele mai crunte chinuri ale iadului de a distruge această liniște interioară, de neatins pentru mine, pentru ca prin suferința, suspinele, chinurile lui, să pot sa-mi recistig linistea..

L-am imobilizat, l-am pus pe un ciot și i-am ordonat să strige: „Trăiască Pavelich!” (acesta era liderul ustas), amenințând că îi voi tăia urechea dacă nu se supune.

Vukashin a tăcut.

I-am tăiat urechea. N-a spus un cuvânt. I-am ordonat din nou să strige același lucru, amenințăndu-l că îi voi taia si cealaltă ureche.

A tăcut.

I-am tăiat cealaltă ureche. — Țipi sau îți pierzi nasul!

Bătrânul a tăcut.

I-am ordonat să țipe, amenințăndu-l că îi voi tăia inima din piept. S-a uitat la mine, ca și cum ar fi privit prin mine, într-un fel de infinit, și a spus în liniște, dar clar: „Copilule, fă-ți treaba!”

La auzul acestor cuvinte am înnebunit complet, m-am repezit asupra lui, i-am scos ochii, i-am tăiat inima, i-am tăiat gâtul și l-am lovit cu piciorul într-o gaură.

Și apoi a fost ca și cum ceva s-a rupt în mine. Nu mai puteam ucide.

De atunci nu am mai avut pace. Am început să beau din ce în ce mai mult, dar uitarea apare doar pentru minute scurte. Și în betia mea aud această voce: „Copilule, fă-ți treaba!”

Și atunci eu, înnebunit, ciocnindu-mă de pereții caselor, alerg pe străzi, țipând, spărgând și bătând tot ce mă înconjoară, aruncându-mă în oricine. Noaptea, somnul nu vine, de îndată ce se instalează uitarea, văd din nou privirea limpede a bătrânului și aud acest insuportabil: „Copilule, fă-ți treaba!”

M-am transformat într-o minge de groază și durere, sunt neputincios să fac față acestui coșmar. Zi și noapte chipul luminos și senin al lui Vukashin din Klepets mă bântuie.”

Așa că această frază a sfântului de astăzi, „Copilule, fă-ți treaba”, poate ar trebui să fie rostită de mulți dintre noi. Chiar acum este rostita de multe victime ale acelorași fasciști din Ucraina. Chiar acum este rostita de mulți dintre copiii Bisericii noastre, care sunt bătuți si alungați din biserici, luați la interogatoriu, închiși, uciși. Nu e o fictiune din filme sau carti. Acest lucru se întâmplă chiar acum.

„Copilule, fă-ți treaba”...

Dar atât călăii noștri, cât și călăii Bisericii de astăzi - atât în ​​Ucraina, cât și în Occident - să-și amintească povestea acestui criminal și să știe că iadul lor va veni pentru ei înainte de moartea lor pământească.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, sfânte mucenice Vukashin.

— Boris Korcevnikov

O, INIMĂ, DE CE N-AI VREA?

O, INIMĂ, DE CE N-AI VREA?

„Din inimă ies gândurile rele, uciderile, prea­curviile, curviile, furtişagurile, măr­turiile mincinoase, hulele” (Mt 15, 19).
Autor Nicu Fasolă.

O, inimă de ce n-ai vrea
Să-ţi ţii curată calea ta,
Să fii cum Domnul te-a creat
Cu tot ce-i bun şi ce-i curat?

Nu fi TRUFAŞĂ-n drumul tău
Nici MÂNDRĂ să nu fii mereu
De DESFRÂNARE tu să fugi
Că-n iad cu ele o s-ajungi!

BEŢIA, n-o primi nicicând
Căci ea te duce sub pământ,
Nici LACOM de ce nu-i al tău
Să nu ajungi apoi mai rău!

De LENE, tu să te fereşti
Şi de MINCIUNILE lumeşti,
Căci toate au în duhul lor

Un drum pe veci rătăcitor!

Iar de MÂNIE ca de foc
Să nu-i faci niciodată loc,
Nici la ZGÂRCENIA cea rea
Să nu-i faci loc inima mea!

În tine loc să ai mereu
Dor roadele Dumnezeu,
Blândeţe, dragoste, avânt
Pe-oriunde treci pe-acest pământ!

Să ştii să cânţi şi când ţi-e greu
Când ştii că-n tine-i Dumnezeu,
Să ştii să plângi de-orice cuvânt
Ce nu-i din Duhul Lui Cel Sfânt!...Amin
*
CE ESTE NAŞTEREA DIN NOU şi cum se poate naşte cineva din nou?

Biblia ne învaţă că, prin păcat, omul a pierdut frumuseţea sufletului, asemănarea cu Dumnezeu şi legătura cu El. Domnul Hristos ne arată că inima omului este o adevărată peşteră de tâlhari. „Din inimă ies gândurile rele, uciderile, prea­curviile, curviile, furtişagurile, măr­turiile mincinoase, hulele” (Mt 15, 19). Mulţi se laudă că au o inimă bună. Dar inima din care pot ieşi asemenea lucruri rele numai bună nu poate fi. Cum ar fi cu putinţă să capeţi apă curată, viaţă curată, când izvorul este spurcat? Curăţă întâi izvorul, curăţă întâi fântâna, curăţă inima şi atunci vei avea apă bună şi curată. Această lucrare de curăţire, de spălare, de înnoire – pe limba Evangheliei – se numeşte naştere din nou.
Această naştere din nou, această schimbare din temelie a vieţii o propovăduieşte Evanghelia în toate filele ei. Nu îmbunătăţirea omului vechi, ci schimbarea şi înnoirea totală a lui, aşa ca omul să devină o făptură nouă. Deci, nu îmbunătăţire, ci renaştere din nou; nu îndreptări şi peteciri, ci haină nouă, naştere din nou prin Duhul Sfânt. „Taina mântuirii sufleteşti nu stă în a pune câte un petic nou la o haină veche, nu stă în a face câte-o mică îmbunătăţire la o viaţă păcătoasă, ci stă în a te renaşte din nou, într-un om nou, iar acest lucru îl face darul şi harul Duhului Sfânt, care ne vine prin Sângele vărsat pe Crucea Golgotei.” (Părintele Iosif Trifa)

citeste in continuare aici> https://oasteadomnului.ro/ce-este-nasterea-din-nou-si.../

Unde să te-ascund copile ?

Marusia Ciabrun

Unde să te-ascund copile,de năpasta acestei lumi ,
De primejdii ,și de boală ,dar de oamenii nebuni ?
Unde este locu-acela ,care te-ar feri mereu ?
Am să te așez prin rugă ,la pieptul lui Dumnezeu !

Te-am luat cu braț nevrednic ,să te-așez cu gănd pios ,
Pentru tot restul vieții ,lăngă sânul lui Hristos !
Maica sfântă -ți steie alături ,orice trudă-ți ușureze ,
Îngerii lui Dumnezeu ,
pururea să te vegheze !
Eu mă simt neputincioasă !În aceste împrejurări ,
Cănd vin boli necunoscute ,
molime ,din patru zări !

Dar sunt mamă ,pentru tine , preaiubitul meu odor ,
Și -aș fi-'nstare să-ți dau totul ,să-mi dau viața ,și să mor !
Unde să te-ascund copile ? De necazuri, de durere ,
Cum să-l rog pe Dumnezeu ,în această neputere ?
Căci strigat-am din picioare ,iar apoi îngenunchiată ,
Și îmi pare că mi-e ruga ,undeva ,
neascultată !

Și se sting copii lumii ,și ne mor pe rând părinții ,
Parcă nu aude Domnul ,și nu mai aud nici sfinții !
Și-aș urla cum urlă lupii ,doar să știu că-s auzită ,
Și e lumea sănătoasă ,de molimă lecuită !
Și-aș urla cum urlă vântul ,printre crengile pădurii ,
Doar să știu, c-așa aș pune capăt ,bolilor și urii !
Unde să te-așez copile ? Care loc e mai dosit ?

De păcate și de rele ,pururea să fi ferit !
Să-și găsească pacea drumul ,către tine ,și norocul ,
Unde să te-ascund copile ? Tatăl sfănt să-ți fie locul !
El să -ți fie ascunzișul ,scutul și reazemul tău ,
Măna lui să te -ocrotească ,să te apere de rău !
Eu ,o mamă păcătoasă ,
înaintea lui te-am pus ,să de apere de rele ,în numele lui Iisus !

Autor
Ciabrun Marusia

Facebook ...

                       

„Toată lumea își postează pe Facebook nefericirea, suferința, singurătatea, dar, mai ales, fericirea. Aproape, fără să vrei, ești invitat în viața omului. Toată viața asta expusă cu o anumită agresivitate este în contradicție totală cu intimitatea. Fericirea, ca și nefericirea, ar trebui să aibă ceva tainic, intim, deoarece, în acele momente de trăire maximă, înveți anumite lecții. Facebook a devenit ca un drog. A creat dependențe periculoase. E un fel de spălat rufele în public, un loc unde plătești polițe celorlalți, îi pui la punct pe cei care nu au aceleași idei ca și tine. E locul unde îți faci fani, aduni like-uri, te lauzi. Pentru mine, Facebook a devenit obositor. Intimitatea și decența nu au nimic de-a face cu Facebook.

Noi nu trebuie să devenim un instrument al internetului. El este un instrument al nostru. Îl folosim pentru a promova un loc, o carte, un eveniment. Atât! Aveți prieteni, vizitați-i! Întâlniți-vă cu ei, râdeți, vorbiți, beți cafea sau ceai, bucurați-vă de viață! Nu acceptați lumea virtuală. Pur și simplu suntem împinși spre deverbalizare. Relațiile umane sunt electronice. Totul este pe Facebook. Toată lumea știe ce am mâncat ieri, de ce firmă e cămașa mea. De ce trebuie să arăt mașina mea, aparatul de cafea? De ce trebuie să ne afișăm? De ce nu pune nimeni pe internet cum se roagă? De ce numai fuste, rochii, blugi? De ce numai soare, plaje, vacanțe? 

Oameni buni, numai cu asta am rămas? Pentru ce atâta aroganță și mândrie? Haideți deja să luăm cina pe internet. Atât. Nu iubiți lucrurile acestea.
De-aș posta mii de citate pe Facebook, dar nu citesc măcar două cărți pe lună, făcutu-m-am bec fără filament și clopotar făr-de-preot.”
( Protos. Hrisostom Filipescu - „Dragostea naște dragoste” )