Facebook ...

                       

„Toată lumea își postează pe Facebook nefericirea, suferința, singurătatea, dar, mai ales, fericirea. Aproape, fără să vrei, ești invitat în viața omului. Toată viața asta expusă cu o anumită agresivitate este în contradicție totală cu intimitatea. Fericirea, ca și nefericirea, ar trebui să aibă ceva tainic, intim, deoarece, în acele momente de trăire maximă, înveți anumite lecții. Facebook a devenit ca un drog. A creat dependențe periculoase. E un fel de spălat rufele în public, un loc unde plătești polițe celorlalți, îi pui la punct pe cei care nu au aceleași idei ca și tine. E locul unde îți faci fani, aduni like-uri, te lauzi. Pentru mine, Facebook a devenit obositor. Intimitatea și decența nu au nimic de-a face cu Facebook.

Noi nu trebuie să devenim un instrument al internetului. El este un instrument al nostru. Îl folosim pentru a promova un loc, o carte, un eveniment. Atât! Aveți prieteni, vizitați-i! Întâlniți-vă cu ei, râdeți, vorbiți, beți cafea sau ceai, bucurați-vă de viață! Nu acceptați lumea virtuală. Pur și simplu suntem împinși spre deverbalizare. Relațiile umane sunt electronice. Totul este pe Facebook. Toată lumea știe ce am mâncat ieri, de ce firmă e cămașa mea. De ce trebuie să arăt mașina mea, aparatul de cafea? De ce trebuie să ne afișăm? De ce nu pune nimeni pe internet cum se roagă? De ce numai fuste, rochii, blugi? De ce numai soare, plaje, vacanțe? 

Oameni buni, numai cu asta am rămas? Pentru ce atâta aroganță și mândrie? Haideți deja să luăm cina pe internet. Atât. Nu iubiți lucrurile acestea.
De-aș posta mii de citate pe Facebook, dar nu citesc măcar două cărți pe lună, făcutu-m-am bec fără filament și clopotar făr-de-preot.”
( Protos. Hrisostom Filipescu - „Dragostea naște dragoste” )