În zilele de azi, se vând
Și se sfădesc unii cu alții
De la o palmă de pământ.
Iar unii, după ce se-nsoară,
Sau se mărită, după caz,
Uită c-au fost odinioară,
Frați la bine și la necaz.
Căci fără mare lux în casă,
Doi câte doi în pat dormeau
Și când se așezau la masă,
Aceeași pâine o-mpărțeau.
Dar astăzi fratele mai mic
Pe drum vrea ca să fie primul,
Iar cel mai mare niciun pic
Nu vrea ca să-i arate drumul.
Și uite-așa trec anii toți
Și-n drumul vieții mai departe,
Pe-ai lor copii sau chiar nepoți,
Aceleași lucruri îi desparte.
Căci se transmit din tată-n fiu
Neînțelegeri între frați,
Ca să se certe mai târziu
Chiar și cumnate și cumnați.
Toți își doresc la oala lor
Să tragă flacăra din foc
Și de-ai lor frați și de surori
Nu le mai pasă chiar deloc.
Parcă se uită cu dispreț
La cel ce vine și le spune
Că viața nu-i cu orice preț
Să strângă doar și să adune.
**
Dar Dumnezeu, din cer, privește
La frații care se urăsc
Și inima I se zdrobește
Când vede că nu se iubesc.
Că nu distanța ne desparte,
Nici casa, nici un pat străin,
Ci inimile sunt departe
Și nu mai vrem ca să iubim.
Dacă-l iubești pe fratele tău
Te dai tu singur mai în spate,
Mai bine-al doilea cu Dumnezeu
Decât primul, cu mâini pătate.
Căci Dumnezeu la fiecare,
Când ne certăm fără temei,
Ne spune azi cu îndurare:
„Iertați-vă… o, frații mei!”
──────── • ────────
Dinu Stetco
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu