Călăuze în multiversurile trăirii

 Călăuze în multiversurile trăirii

În viața de zi cu zi,

Ce ți se trece, oricum și oriunde ai fi,

Întâlnești în cale,

Trecând mai rapid sau mai agale,

Chiar dacă uneori te temi,

Pentru că nu vrei să gemi,

Întâlnești, ...experiențe ciudate,

Dar atât de minunate!

Simți că, vrei să comunici, să te exprimi corect,

Dar uneori ești circumspect,

Pentru că nu ști dacă, ... din microcosmosul tău,

Vei putea oferi emoția și grația, ... și nu vei face rău.

Pentru a crea conexiuni,

Cu ceilalți oameni buni,

Și pentru a-ți transforma amintirea lăsată în urma ta,

Ai nevoie de călăuze spirituale,

Care să-ți lege amintirile și visele-ți de viețile-ți tribale.

Călăuze îți vor ieși în cale,

Călăuze spirituale,

Călăuze ce te vor însoți,

Drumul ți-l vor călăuzi,

Prin labirintul viitorului

Și al dorului.

Vei crede în ce va trebui,

Vei ajunge unde va trebui,

Vei face ce va trebui,

Vei visa ce va trebui,

Vei fi tu,...cel ce se va fericii.

Phy

Timișoara, joi 13.05.2024, ora 3,30÷3,40

A fi liber

Motto:"...libertatea nu este un dar, ci o sarcină: și anume că înveți să privești dincolo de orizontul limitat al propriei tale lumi."

Navid Kernani


Tu ești și reprezinți o întreagă lume.

Cuprinzi sigur în tine nu doar o minune.

Cu toții credem că acolo unde trăim,

Vom crește și o să ne desăvârșim.

Avem cu toții acel dar minunat,

Ce la naștere ni s-a dat,

Darul libertății,

Deosebitul dar al vieții.


A fi liber, te obligă însă să privești

Dincolo de orizontul propriei povești.

A fi liber, te învață

Atât de multe lucruri despre viață,

Despre ceilalți pe care-i întâlnești,

Despre lumile cu care conviețuiești.

A fi liber este despre a fi înțelept,

A privi totul în față și a fi drept.

Phy

Koblenz, 22.07.2023, ora 17,15÷17,25

Marea umilinţă

Corneliu Vadim Tudor

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mîine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanţă nu te bagă-n seamă
Nici nu exişti, tu, cetăţean de rînd
Ţesutul societăţii se destramă
Iar statul e doar un vampir flămînd.

Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"
În beznă stai, te speli cu apă rece
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist şi gînditor
Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă
Regret profund că sînt doar scriitor
Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.

Aprind o lumînare şi mă văd
În casa scundă, a copilăriei
Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd
Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după război
Rănită era ţara, şi datoare -
Acum, ea este pradă la strigoi
Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele şi apa
Pe mîna unor mercenari străini
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
Scot bani din piatră seacă şi din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?
Ajuns-am un popor de retardaţi?
Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!
Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în ţara ta
Să vezi cum ultima redută moare
Şi să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecaţi
În altă lume, unde e lumină
Acolo sînteţi, toţi, surori şi fraţi
Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer

Eu văd în asta, poate, o răsplată
El v-a ferit de acest timp mizer
Cînd ţara noastră e crucificată.

Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani

Nici de mîncare, sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac şi desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav şi general

Mai jos de-atîta chiar că nu se poate
Mai bine-n groapă decît la canal
Şi cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de laşitate!