Singură în noapte

                            


Luna, se înalța imensă printre norii ce treceau în zbor.

Noaptea, se târa pe acoperișuri ca o panteră, încetișor.

Apa lacului se unduia cuprinsă de un fior,

Sub vântul ce adia, încetișor.

Pășii m-au purtat prin noapte până departe.

Puteam să aud foșnet și șoapte.

Materia, ce mă înconjura pulsa și respira,

Nopții înstelate i se alătura.

M-am oprit, lângă salcia ce se apleca, fruntea a mi-o săruta.

În tăcere, am cuprins în brațe întreaga lume ce înainte-mi se arăta.

Cât de minunată mi se înfățișa!

Nu credeam să o pot privi așa!

Cât de nesfârșită era acum,

Când altfel o vedeam pe al meu drum,

Sub razele lunii ce se înalța tăcută,

Dincolo de lumea neștiută.


Era o minune să fiu singură în noapte,

Printre atâtea nesfârșite șoapte!


Phy

Berlin, Germania, duminică 19.01.2025, ora 19,03÷19,15