Informatii despre autor: Camelia Cristea
Hai să ne unim cu toţii
Să spargem iar zidul sorţii
De’i blestem sau e urgie,
Moare Sfănta Românie.
Ard pe jar de foc şi pară
Viaţa noastră care’i chioară.
Nepăsare’n ţară creşte
Biet românul, iar cerşeşte.
După atătea consultaţii,
Ei vorbesc tot de inflaţii
Leul ce căndva vestit,
Azi e mic şi pricăjit.
Dau cu vorbele într-una
Mama lor, parcă e ura.
Pietrele lovesc mereu,
Plănge Bunul Dumnezeu.
Hai să ne unim odată
Că e ţara destramată
Şi la poarta de hotar
Plănge Cuza cu amar.
Prindem măna cea frăţească
Iar în hora românească
Inima în piept ne bate
Să dăm jugul de pe spate.
Şi din negură şi ceaţă
Să punem lumii iar viaţă
Şi pe Domnul să’L rugăm,
Să ne lumineze zarea
Ca ni’i strămta azi cărarea.
Hai să fim uniţi cu toţii
Să trecem de zidul sorţii
Pentr-o viată mai curată
Şi’o credinţă nepătată !
foto: sursă internet
Camelia Cristea
