Regăsire

Am plecat în lume să mă regăsesc
Căutam un drum tainic către sine,
Ocoleam pământul, risipeam trăiri, 
Ramuri timpurii se uscau în mine.

Marea de cuvinte, clipe efemere,
Am trecut prin valuri ai am prins putere
M-am lovit de stânci, șuiera furtuna,
Razele de soare mi-au sărutat mâna.

Am trăit în peșteri contemplam iluzii,
Visele în comă au primit perfuzii.
Lacrimi înodate le-am pus într-o cană,
Uneori cu ele vindecam o rană.

După lungi ocoluri, drumuri pietruite,
Am ajuns în sine bolți ce-s arcuite,
Iedera crescută parte peste ziduri,
Ghiocei la tâmple, pe obraz și riduri.

Am deschisa ferestra să intre lumina
Adun bob cu bob înlătur neghina,
Pe altar de flori pun iar rugăciune,
Frunza și iubirea vin să se cunune.

foto sursa internet

Camelia Cristea

Primăvara

Aștept să pui miresme în clipa care vine,
Să parfumezi răvasul pe care mi-l trimiți
Iertare ta mi-e vină de toate’s vinovată,
Dar într-un colț de suflet să nu uiți să mă iei.

Și- nmugurind speranțe aștept iar primăvara
Să creasca firul ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra nădejdii să lumineze calea,
Când o să-nceapă valsul florilor de tei.

Nopțile cernite vor fi date uitării
Canon de pocăiță pe rând toate primesc
Vor face armistițiu călcând stativul vremii,
Căci ramura e verde și verde-n mine cresc.

Tu prinde-mă de mână și lasă gura lumii
Și câinii care latră când caravane trec,
O primavară vine cu - alai ca la o nuntă,
Eu tot mai cred în vise și încă mai visez.

foto sursa internet

Camelia Cristea



http://confluente.ro/camelia_cristea_1431281680.html

Lacrimă de stea

Când mă ții de mână strâns,
(Chiar de cea care-i beteagă)
Văd că plopii sunt cu soț
Și eu iarăși par întreagă!

Am curaj să trec prin ape,
Munții să îi car în spate,
Inimii să-i dau putere
Să le ducă ea pe toate!

Drumurile parcă-mi par
Mai ușoare de trecut
Nu mă împiedic de necazul
Care-n traistă l-am vârât...

Îmi plac Toamnele nespus
(Și am strâns atât de multe...)
Frunzele le țin apoape
Le învăț să mă asculte.

Iubesc lumea asta toată,
Chiar de pare nefiresc...
Aș vrea să o văd curată
Și înc-odată să trăiesc!

Sub copacul veșniciei
Să ne întâlnim aș vrea
Și din cupă de lumină
Să bem lacrimă de stea.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1446919833.html

30 octombrie 2015

Camelia Cristea

M-am născut

Din puterea rugăciunii
M-am născut a mia oară,
Gândul bun în mine crește 
Și îmi cântă a primăvară.

M-am născut din foc și apă
Când ruinele din oase
Îmi intrase pân la sânge
Și dospeau în strâmte vase..

M-am născut iar din țărână
Ca un bob micuț de grâu
Să țin răul la distanță
Și tot binele în frâu.

M-am născut în dimineață
Pe un clopot alb de crin,
Vorba mea să fie dulce
Ca durerea să-ți alin.

M-am născut din rugăciunea
Sfinților ce știu a ține
În pocal iubirea-naltă
Și o floare-n piept de bine.

Și dau slavă pentru toate
Câte sunt și-or să mai fie
Un ochi plânge, altul râde
Și mă-aprind în bucurie.

foto sursa internet

din volumul "Ferestre deschise" Editura Singur 2015

Camelia Cristea

Lacrimă de stea

Când mă ții de mână strâns,
(Chiar de cea care-i beteagă)
Văd că plopii sunt cu soț 
Și eu iarăși par întreagă!

Am curaj să trec prin ape,
Munții să îi car în spate,
Inimii să-i dau putere
Să le ducă ea pe toate!

Drumurile parcă-mi par
Mai ușoare de trecut
Nu mă împiedic de necazul
Care-n traistă l-am vârât...

Îmi plac Toamnele nespus
(Și am strâns atât de multe...)
Frunzele le țin apoape
Le învăț să mă asculte.

Iubesc lumea asta toată,
Chiar de pare nefiresc...
Aș vrea să o văd curată
Și înc-odată să trăiesc!

Sub copacul veșniciei
Să ne întâlnim aș vrea
Și din cupă de lumină
Să bem lacrimă de stea.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1446919833.html

30 octombrie 2015

Camelia Cristea

Prin ploaie

Mai fac prin ploaie două piruete
Și apa-mi intră-n suflet și în ghete,
Umbrela doarme dusă-n debara 
Dar mă descurc acum și fără ea.

La colț de stradă mâinile cerșesc
Un bătrânel înnoadă-n două chinul,
În traista lui s-a strecurat veninul,
Din ochii străvezii râde destinul.

Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită,
De mult banale amănunte nu-l irită
Pașii târăsc agale parc-o umbră,
Nici înserarea nu poate să plângă.

Prea multă frunză cade resemnanată
De parcă verde n-a fost niciodată,
Mai țipă clopotul tăcerii printre noi,
Doar lacrimile timpului cad șuvoi.

foto internet

Mai fac prin ploaie două piruete
Și apa-mi intră-n suflet și în ghete,
Umbrela doarme dusă-n debara
Dar mă descurc acum și fără ea.

La colț de stradă mâinile cerșesc
Un bătrânel înnoadă-n două chinul,
În traista lui s-a strecurat veninul
Din ochii străvezii râde destinul.

Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită,
De mult banale amănunte nu-l irită
Pașii târăsc agale parc-o umbră,
Nici înserarea nu poate să plângă.

Prea multă frunză cade resemnată
De parcă verde n-a fost niciodată,
Mai țipă clopotul tăcerii printre noi,
Doar lacrimile toamnei cad șuvoi.

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1416378853.html

Octombrie

Un Octombrie bizar trece pasul tot mai rar
Scutură pe rând şi frunza, subţiată parcă-i pânza
Urcă dealul cu regrete şi mai face piruete,
Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri...

Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori
Şi la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie
Rândunele zgribulite stau sub streşini pitite
Moţăie şi tot visează că pe câmp e Vara trează...

În grădină margarete şi-au pus galbenul în plete
Sunt fragile şi cochete, dar au apă şi în ghete...
Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea,
Hornul caselor fumează ca să ţină lumea trează!

Grâul bun a umplut sacul că să aibe şi săracul
Pita mare şi gustoasă să crească la el pe masă,
Calendarul rupe foi pentru vremurile noi,
Un noiembrie grăbit parcă-n în gară s-a oprit...

foto sursa internet

Camelia Cristea

Iubește și Iartă!

Îmbracă-l pe astăzi în haină de flori
Și prinde-i și fluturi la subsiori,
Brodează-i la poale un zâmbet din soare
Cinstește-l ca ziua de sărbătoare.
Ieri e trecut și prinde-l în ramă
Cronos acasă copilul își cheamă.
Frunzele toate își țin legământul
În valsul lor sărută pământul.
Mâine pe luntre purtat de un val,
Aduce și cerul și peștii la mal.
Pe vâsle de vise cuprinde și largul,
Pe steag de speranță să urce catargul...
În palme să prinzi cu drag răsăritul,
Prin macii aprinși coboară asfințitul
Salcii la mal își pleacă genunchii,
Prin gânduri de mare trec pescarușii.
Iubește-i și iartă-i... pe azi și pe mâine,
Hrănește-i cu sânge, cu apă și pâine
Și zboară din tine atâta cât poți
Nu crede în zaruri și trasul la sorți!
foto internet
21-08-2014
Camelia Cristea
http://confluente.ro/camelia_cristea_1409763609.html

M-aș face

Camelia Cristea

M-aș face Toamnă aurie
Cu crengile la pământ,
Legănată doar de vânt
Și aș pune lacrima
Să ude grădina Ta.

Frunzele le-aș pune-n ie,
Dorul meu să nu mi-l știe...
Aș înmulți grânele
Și-aș umple hambarele!

În livezi gutui și pere
Aș umple cu drag panere,
Peste câmpuri aurii,
Spicele le-aș înmulți!

Aș picta pe -un șevalet
Roua ce-a picat pe floare
Și i-a dat o sărutare,
Dimineața pe răcoare!

Sus în vărf de munte-aș sta
În genunchi eu m-aș ruga,
Pentru întreaga bogăție
Slavă să-ți aduc doar Ție!

18.11.2013

foto sursa internet

Camelia Cristea

LINISTEA NOPTII

Bunicii

Miroase a smirnă printre icoane
Candela veche se-aprinde în rai,
Bunicul citește încă ceaslovul,
Prin amintire, mâna să-mi dai!

Pe brațe de nori o văd pe bunica,
Cum toarce fuiorul acesta de dor,
În liniștea pură nu cere nimica,
E colțul tăcerii a lumii din sori!

Văd parcă via cu mustul din teasc
Și toți bostanii de prin grădină,
La poartă de veghe e nucul bătrân,
O creangă uscată se - apleacă într-o rână.

Aleargă nepoții spre poala de cer
Să-ți mângâie barba tot mai căruntă,
Pe brațe altare, de tainic mister,
Psalmistul David încă mai cântă!

Miroase a smirnă printre icoane,
Candela veche se-aprinde în rai
Bunicul citește încă ceaslovul...
Un cer de pace și mie să-mi dai!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1432319038.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Am strivit tăcerea

Am strivit tăcerea, fără argumente
Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu,
Clipele rebele ce au fost absente 
Au rămas pe coama unui singur smeu.

Lacrimi izvorâte din dureri nespuse
Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor,
În căușul palmei ele au fost oprite
Și trimise tainic către lumea lor...

Frunții obosite i-am întins o cută,
Sub cireșul nins încă mai visez,
A strigăt odaia, eu eram doar mută
Recompun esența ce îmi este crez.

Ropotul de cai și o șa în vânt
E atâta verde, ei și-au luat avânt
Aladin și-arată lampa fermecată
Basmele se scriu parcă înc-odată!

Am strivit tăcerea, fără argumente
Și am pus pe șei clipe repetente
Le-am dat frâu și aripi pentru a zbura
În acest poem, spre inima ta...

foto sursa internet

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434861817.html

20 iunie 2015

Camelia Cristea

Bunicii

Miroase a smirnă printre icoane
Candela veche se-aprinde în rai,
Bunicul citește încă ceaslovul,
Prin amintire, mâna să-mi dai!

Pe brațe de nori o văd pe bunica,
Cum toarce fuiorul acesta de dor,
În liniștea pură nu cere nimica,
E colțul tăcerii a lumii din sori!

Văd parcă via cu mustul din teasc
Și toți bostanii de prin grădină,
La poartă de veghe e nucul bătrân,
O creangă uscată se - apleacă într-o rână.

Aleargă nepoții spre poala de cer
Să-ți mângâie barba tot mai căruntă,
Pe brațe altare, de tainic mister,
Psalmistul David încă mai cântă!

Miroase a smirnă printre icoane,
Candela veche se-aprinde în rai
Bunicul citește încă ceaslovul...
Un cer de pace și mie să-mi dai!

foto sursa internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1432319038.html

Sunt

Sunt pasul de furnică-n lume
Şi-mi duc poverile aşa cum pot,
Îmi las cuvintele să se cunune ...
Cu razele de soare la un loc.

În piept am inimă de carne
Şi-o simt cum plânge uneori,
Când un cuţit de vorbe grele
Îl răsuceşte până-mi dă fiori.
Simt liniştea oceanului în adâcuri
Şi greutatea muntelui în rugăciune,
Ţin macii îmbujoraţi în palme
Să nu-i strivească răul de prin lume.
Sunt trilul păsării voioase
Ce a văzut seninul de cu zori,
Şi-n zborul ei a scuturat angoase,
Pe aripi port lumini de visători!
Sunt solul ce aduce pace,
Razboaiele în lanţuri le convoc,
Sunt ziditor în sfere luminoase
Şi mă înalț firav!
 Pe scară urc cât pot.

Din volumul "Ferestre deschise", Editura Singur 2015
foto Mircea Bezergheanu
Camelia Cristea

 

Portul

Cu pasul stâng, calc pe nimicuri...,... 
Mi-am scris durerea toată pe nisipuri...,
În suflet am păstrat doar ce-i frumos
Cu pasul stâng, calc pe nimicuri...,
Târziul vorbei nu-mi este de folos.

Am ancorat în portul de speranţă,
Năvodul scoate visele la mal
Eu un pescar, tu marea mea albastră
Mai lină în sezonul estival!
Mărgăritar, adâncul mării - ascunde,
În colier le prind şi ţi le dau
Sunt amintirile frumoase,
Trecute azi cu roşu-n calendar!
O scoică îmi aduce freamătul aproape
Şi cântecul sirenei, şi valuri ce se zbat,
Lagunele albastre, fineţe de nisipuri,
Ferestrele din inimi ce se deschid în larg...
foto internet
Camelia Cristea
http://confluente.ro/Camelia_cristea_1401856049.html
14.05.2014

M-am Născut

Amintiri

Camelia Cristea

Mă-mpovărez ades cu vorbele nespuse
Și las în joc tăcerea ca un firesc banal
Îmi strigă așteptarea de pe mânerul ușii
Mă-ascund în amintiri închise prin sertar.

Și-atunci cu ochii minții revăd povești trecute
Când zmeii tinereții treceau și munți-n zbor,
Cu aripi de lumină scriam pe harta vieții
Iar în căușul palmei strângeam roua din flori.

Simțeam cum iarba râde și verdele veghează,
Noi miroseam a fân și-a flori ninse de tei,
Pe brațul fericirii creștea chiar liliacul,
Iar cerul dimineții sclipea în ochii tăi.

Dar a venit târziul și haitele atacă...,
Când iarna troienește potecile spre noi
Mă încălzesc cu dor la flacăra poveștii
Și vreau mirajul ei să vină înapoi....

04-01-2015

foto internet

Îmbrățișări

File îgălbenite rup din calendar
Peste ger și iască picură amnar,
Troienite nopți intonând furtună
Fur o crizantemă pentru vreme bună.

Și aprind gutuia ca un lampadar
Fluturii odăii nici nu au habar,
Îți ascult colindul cu o floare dalbă
Înspre dimineață am s-o pun în salbă.

 
Mă prind de iluzii ca de un cârd de miei
Nu îmi lua nadejdea, dorul să mi-l ei,
Mă lovesc de piatră și încep să sânger
Plânge ochiul minții parcă-ar fi un înger.

 
Când un viscol mușcă rama de la geam
Întețesc și focul cu tot ce mai am.
Merele înroșite de lungi așteptări
Îmi rescriu povestea cu îmbrățișări.

 
07-12-2014
foto internet
Camelia Cristea

Colind de dor

Copile drag al meu plecat în ţări de vise,
Azi dorul se aprinde, țin porțile deschise,
Am ochii umeziţi de ploile din toamnă,
Copacii desfrunziţi se apleacă ca să doarmă.

Prin viscole de gând mai spun o rugăciune
Toţi merii înfloriți aş vrea să se cunune,
Iar nuferii ce-au nins pe ciobul unui lac
Spre tine îi trimit, ştiu cât de mult îţi plac.

Colindele răsună din glasuri de copii,
Pridvoarele înfloresc cu vâsc şi poezii,
În traista bucuriei se aprind şi licurici
Departe, dar aproape, mereu tu eşti aici.

Mai dau bineţe stelei ce se aprinde-n brad
Dar lacrima tăcerii îmi mușcă din obraz,
Aprind şi lumânarea nădejdii de mai bine
Prin viscole şi ger să ajungă către tine.

Un dor purtat de mamă în inima fierbinte
Nu are greutate în lumea de cuvinte,
Dintr-o viola tistă, albita de ninsori,
Colinda mea răsună din zori, până în zori...

Colind dedicat copiilor mei Alexandru şi Florina
foto internet
Camelia Cristea

Zi de sărbătoare

Camelia Cristea

Străbunii mei au pus hotar cu sânge
Și macii au înflorit în urma lor,
Chiar la Rovine o lacrimă mai plânge
Când Mircea stă în calea otomanilor.

La Putna, Stefan este înca viu
Și trage clopot, dupa clopot,
Române știi că totuși nu-i târziu
Să asculți al conștiinței ropot!

La Mărășești se aude încă tunul
Stăbunul nu te lasă să abdici,
Române falnic ești ca și gorunul
Și din cenușă arsă te ridici.

La Alba este zi de sărbătoare
Mihai Viteazul oștenii își adună,
Din corn răsună doina cea străbună
În hora sfântă-și dau mână cu mână!

Pe steagul tău e cerul mai senin
Și spicele de grâu rodesc în soare
Trezește-te române când încă nu-i târziu,
Și fă să fie-n țară zi de sărbătoare!

1 Decembrie 2014
foto internet
Camelia Cristea