Cum să vă distrugeţi practic copilul

De mic, să nu-i refuzaţi nimic. Daţi-i tot ce doreşte, tot ce cere, mai cu seamă atunci când stăruie cu încăpăţânare şi plânge. Astfel va creşte şi va crede că ceilalţi îi sunt datori mereu şi întru toate, că are doar drepturi.

Când începe să înjure şi să spună nerozii, dumneavoastră să râdeţi. Astfel îi veţi da de înţeles că este foarte deştept.

Să nu-i spuneţi niciodată: „Asta-i rău!” Aşa spun doar cei de modă veche, cu mentalităţi depăşite şi înguşti la minte. Când, mai târziu, va întâmpina greutăţi în viaţa sa şi va suferi, atunci va fi convins cu desăvârşire că societatea îl nedreptăţeşte…

Strângeţi dumneavoastră în urma lui tot ce lasă aruncat ici şi colo: cărţi, haine, încălţăminte… Nu care cumva să-i spuneţi vreodată: „Strânge-ţi lucrurile. Pune-le la locul lor”. Astfel va avea certitudinea că mama este sclava lui şi că pentru toate sunt ceilalţi întotdeauna răspunzători.

Lăsaţi-l să vadă orice (mai ales la televizor) şi să citească orice, fără să-l îndrumaţi niciodată. Copilul dumneavoastră este supradotat şi ştie să discearnă! În acest fel, instruirea şi educaţia lui va avea o gamă mai largă şi mai variată.

Nu-i daţi vreo îndrumare duhovnicească. Luaţi în zeflemea şi în batjocură înaintea lui credinţa, Biserica, preoţii şi pe cei ce îi urmează. Când copilul va creşte, „va alege singur”.

Daţi-i bani de buzunar cu nemiluita, ca să nu se simtă inferior celorlalţi şi „să fie în lipsă, aşa cum aţi fost dumneavoastră”. Când va creşte, va fi convins că valoarea omului o dă banul, indiferent de cum a fost obţinut.

Nu-i spuneţi niciodată: „Fă asta!” sau „Nu face asta!”, căci aşa îl constrângeţi, nu-i respectaţi libertatea şi personalitatea. Ba chiar se poate să-i cauzaţi şi traume sufleteşti! Când va creşte, va crede că viaţa înseamnă doar să porunceşti, niciodată să asculţi.

Certaţi-vă, vorbiţi-vă urât unul cu celălalt, în faţa lui, fără pic de ruşine (nu vă neliniştiţi, astfel nu-i veţi provoca… traume sufleteşti!). Mai târziu, când se va căsători, îi va părea firesc să facă la fel.

Când începe să se încurce în mrejele plăcerilor trupeşti, dumneavoastră să închideţi ochii. Nu-i spuneţi nimic. Nu-l povăţuiţi. Nu-l sâcâiţi cu sfaturile dumneavoastră. Lăsaţi-l să se tăvălească în mocirla curviei, de vreme ce „asta-i ceva normal”.

Să-i ţineţi întotdeauna partea înaintea profesorilor şi vecinilor. Să nu credeţi niciodată că „îngeraşul” dumneavoastră poate să facă lucruri de ruşine şi probleme. Ocărâţi-i pe aceia care, prieteneşte şi bine-intenţionaţi, vă aduc la cunoştinţă ceva în legătură cu asta. Sunt… clevetitori şi invidioşi.

Când veţi merge la secţia de poliţie, unde l-au dus pentru că a furat sau a luat droguri, să strigaţi tare, de faţă cu toţi, că este un nemernic şi o lichea, un golan; că v-aţi jertfit pentru binele lui, dar n-aţi reuşit niciodată să-l cuminţiţi. Astfel veţi ieşi cu obrazul curat.

PREGĂTIŢI-VĂ PENTRU O VIAŢĂ PLINĂ DE SUFERINŢĂ ŞI DE REMUŞCĂRI. O VEŢI AVEA…

Turistii chinezi - o sursa de venituri grase, insuficient exploatata de tarile Europei

de Mihai Balescu

Cresterea economica spectaculoasa din ultimii ani din China a dus la aparitia celei mai numeroase clase de mijloc de pe planeta. Sunt 400 de milioane de chinezi cu un venit mediu anual de 15.000 $, dispusi sa cheltuiasca bani frumosi pe o distractie care le-a fost inaccesibila zeci de ani: turismul in strainatate, mai ales in Hong Kong si Macau, dar si in Europa. Problema e ca in Europa nimeni nu este pregatit sa ii primeasca.

In 2010, 54 de milioane de turisti chinezi s-au plimbat pe mapamond si au cheltuit 40 de miliarde de euro. Anul acesta suma a ajuns deja la 50 de miliarde si se estimeaza ca in 2015 ea va depasi 110 miliarde. Sunt niste bani pe care, in mod logic, agentiile de turism din Europa n-ar trebui sa ii ignore, dar realitatea de pe teren arata ca exact asta fac. Ele, agentiile, continua sa viseze la invaziile americanilor si ale japonezilor sau ii vaneaza pe oligarhii rusi, in conditiile in care cifrele arata clar ca viitorul apartine chinezilor. In doar cativa ani acestia vor deveni campionii incontestabili ai turismului si ai shopping-ului de lux in Europa.

Din pacate, spre deosebire de ceea ce se intampla in Japonia, Coreea, Thailanda sau Singapore, oferta tarilor occidentale nu raspunde sau raspunde prea putin cerintelor chinezesti. In primul rand, pentru o viza sunt necesare saptamani intregi de asteptare, apoi zborurile spre capitalele europene sunt foarte putine si, pe deasupra, foarte scumpe. Limba ramane un obstacol major pe care hotelurile, magazinele, restaurantele si muzeele nu se grabesc sa il inlature: in aeroporturi si in hoteluri, in ghiduri turistice si in meniuri, nu exista nici cea mai mica indicatie in chineza.

Totul este organizat pentru un calator cu gusturi si obiceiuri occidentale. Singurele tari care fac exceptie sunt Franta si Germania, care s-au adaptat intr-o oarecare masura si care au devenit astfel destinatiile privilegiate ale noilor actori ai turismului mondial. Ele figureaza printre primele zece destinatii mondiale preferate ale chinezilor, fiind urmate de Marea Britanie, care are insa dezavantajul ca nu face parte din spatiul Schengen, de Elvetia, Spania si Grecia.

Ce vrea turistul chinez cand vine in Europa? Cel mai mult vrea ca la sosirea aici sa gaseasca ceva din politetea meticuloasa a Orientului. In rest, nu are cine stie ce pretentii. Ca individ iesit de curand din saracie, el se orienteaza spre lucrurile simple, urmareste stereotipuri si vrea sa vada maximum de locuri celebre in minimum de timp. Aterizeaza de obicei la Frankfurt si de-acolo se lanseaza intr-un voiaj-tip: casa lui Beethoven la Bonn, cea a lui Marx la Trier, magazinul Hugo Boss din Metzingen, ciocolateria Pelicaen in Bruxelles si palatul din Luxemburg. Urmeaza marile magazine si turnul Eiffel la Paris, pivnitele viticole din Bordeaux, cazinourile de pe Coasta de Azur si campurile cu levantica din Provence (aici se petrece actiunea celui mai popular foileton la ora actuala din China).

Voiajul continua cu o incursiune rapida in Elvetia pentru a vedea patria ceasurilor de lux si a fotografia varful muntelui Titlis, unde gimnastul Donghua Li, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din Atlanta, a avut o viziune a lui Buddha. Vine apoi Italia: la inceput Verona, unde turistul chinez cauta casa Julietei, urmeaza canalele Venetiei, turnul din Pisa, magazinele din Florenta si din Milano, Colosseum-ul din Roma si ruinele din Pompei. Daca are suficienti bani, el adauga pe lista si Londra, care necesita o alta viza. Daca nu, isi incheie voiajul cu o vizita la templul Partenon din Atena.

Cum spuneam, agentiile de turism europene nu le acorda prea mare atentie acestor clienti veniti de la 7.000-8.000 km distanta, dintr-o cultura complet diferita. Ele ar trebui sa aiba in vedere macar armata de noi milionari din China si din Asia de sud-est – vor fi 12 milioane in curand – care vin adesea in Occident. Acestia calatoresc singuri, vor un sofer, un majordom si ghizi particulari care sa le prezinte lucruri interesante legate de golf, de vinuri, de bijuterii, de moda sau de vile istorice (numai bune de cumparat).

Pretentiile acestor oameni sunt cu totul altele decat cele enumerate anterior, in cazul turistilor simpli, si ele pot parea frivole sau chiar vulgare, dat fiind ca vin din partea unor indivizi relativ needucati, care au dat insa de bani. Dar asta e. Tendintele arata clar ca, de-acum incolo, in domeniul turismului mondial se va vorbi din ce in ce mai mult chinezeste.