MIEZ DE NOAPTE

Toate -n somn spre liniştire
Îşi parcurg blânda chemare
Numai eu plin de iubire
Mă aşez în aşteptare

Poate vii ca într-o doară
Bănuind a mea chemare
Miezul nopţii când coboară
Altă zi să o măsoare

Nimeni taina sa n-o ştie
Vestea neputând s-o spună
Martori păsări să ne fie
Şi din cer, măiastra luna

Aşa Eminescu spuse
Mai demult de zâna lui
Peste vremile apuse
Încerc eu dacă el nu-i..

Să-mi dezlantuiesc vorbirea
Scriind rime către voi
Aducând iarăşi iubirea
Din surghiunu-i înapoi

Versul alb nu poate spune
Tot ce firi -i trebuieşte
Necăjindu-se a pune
Ce prin vorbe doar simţeşte

Eu torn inimii balsamul
Ce-l aşteaptă chinuită
Cum pădurea-şi creşte ramul
Spre-a fi iarăşi înverzită

A mea zâna-i actuală
Şi-o simţesc cum vine-n noapte
Când din somnu-mi lin mă scoală
Sprea-i schimba dorinţă-n fapte

O simţesc ca pe-o plutire
Dănţuind peste natură
Cu dovada-i de iubire
Care inima îmi fură.

Este dulcea primăvară
Ce pe toate le învie
Şi prin inimi foc şi pară
Pune iarăşi să ne fie...!

Noaptea-i timpul ce visarea
Umbla dusă-n voia ei
Purtând pacea şi tihnirea
Daca-n minte-ţi pui şi i-o vrei

Dar şi visul catre-o noapte
Ce-o doreşti a fi visare
Cu iubirea cursă-n şoapte
E dorita împăcare...

Dacă-i martoră şi luna
Este tot ce-ai vrea să fie
Valuri dulci stârnind furtuna
Şi alin ce-astepti să-ţi vie
.
ANDREI BOTOŞANU

SURSA

http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogid=1548455

DE ADIO !..LUI SERGIU NICOLAESCU

O stea lucind azi a apus
Plecând spre Cer din scena vieţii
Chemat de Dumnezeu s-a dus
Sunându-i ceasul dimineţii

Când timpu-n loc i s-a oprit
Deşi voind să mai rămână
Eternă floare -a înflorit
Ce peste viaţa e stăpână

E floarea unică ce vine
În ceasul morţii de la soartă
Când fibra vieţii se mai ţine
Firav peste fiinţă moartă

S-a dus lăsând tot ce-a avut
Să-şi doarm-a veacului odihnă
Nemaiputând tot ce-a mai vrut
Să lase pentru noi spre tihnă

Actor a fost desăvârşit
Când rolul şi l-a regizat
Pelicula ce-a îndrăgit
Azi pentru el s-a terminat

Dar ne-a lăsat un lung metraj
De filme bune, îndrăgite
Şi vorbe ce prin mult curaj
Pe multe buze sunt rostite

Chiar de copii ce l-au iubit
Sunt spuse fraze -n dedicare
Nu am nimic, m-au ciuruit "
Ori, viaţă bună, comisare "!

Rămâi simbol să dăinuieşti
Un, ,,monstru sacru" împăcat
Naţiunii tale Româneşti
Şi lumii-ntregi prin ce-ai lăsat

Ce-aş mai putea a spune eu
Cuprins de aprigă tristeţe
Nu judec, că nu-s Dumnezeu
Şi nici a da, nu pot poveţe

Doar rugăciunea mi-o rostesc
Să-ţi dea la suflet liniştire
Către Stăpânul Cel Ceresc
Că-i obicei necrestinesc
Să-ţi ard'-a trupului murire

Din mila Lui să fii iertat
Că numai El poate că ştie
Ce-ai vrut într-adevăr să-ţi fie
Cu suflet împăcat

Din partea mea un ultim gând
Că te-am iubit prin ce-ai făcut
Iar despărţirea m-a durut
În sufletu-mi plângând

Şi toţi acei ce te-au iubit
Te-or ţine minte-n gândul lor
Precum pe-o stea ce-a strălucit
Pe cer nemuritor..

ADIO.. geniu al filmului Românesc
Care ai fost şi rămâi - SERGIU NICOLAESCU -

Cu gând pios şi durere în suflet!
ANDREI BOTOŞANU

SURSA

http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogid=1548455