Şi pe-a noastre trupuri ninge cu lumină
Cu dantele albe dintr-un cer deschis
Noaptea asta este caldă violină
Iarna ne coboară-n iad sau paradis.
Şi în dansu-n care inima se prinde
Ca un fulg ce tinde înspre albe zări
Zămislim din doruri undele luminii
Şi-aruncăm arpegiul unei noi visări.
De dorm licuricii verilor albastre
Când în suflet ducem iarna cea târzie,
Drumul ni-i o urmă sinuos de albă,
Troică prea nebună dusă-n vijelie.
Şi troiene grele iute se-nfiripă
Şi ni-i drumul nostru aspru şi mai greu,
Viforul ne prinde sub a lui aripă,
Şi prin albe-omături suntem: tu şi eu
Leonid IACOB
28 ianuarie 2012
Cu dantele albe dintr-un cer deschis
Noaptea asta este caldă violină
Iarna ne coboară-n iad sau paradis.
Şi în dansu-n care inima se prinde
Ca un fulg ce tinde înspre albe zări
Zămislim din doruri undele luminii
Şi-aruncăm arpegiul unei noi visări.
De dorm licuricii verilor albastre
Când în suflet ducem iarna cea târzie,
Drumul ni-i o urmă sinuos de albă,
Troică prea nebună dusă-n vijelie.
Şi troiene grele iute se-nfiripă
Şi ni-i drumul nostru aspru şi mai greu,
Viforul ne prinde sub a lui aripă,
Şi prin albe-omături suntem: tu şi eu
Leonid IACOB
28 ianuarie 2012
