de Preot Sorin Croitoru
Pe când ai mei m-au conceput
(Căci Dumnezeu așa a vrut),
Nu m-a trimis Domnul din Cer
Să fiu un om din cei ce pier,
Nu m-a trimis în neam păgân,
Ci-'n casă de creștin român,
Unde-i Hristos pe veci Stăpân!
O dată a suflat Cel Sfânt,
Și m-a trimis pe-acest pământ,
Pe binecuvântată glie,
În fericita Românie!
Nu m-am născut printre nerozi,
Ci sunt urmaș de voievozi,
Mă trag din Feți Frumoși și zmei,
Ai mei strămoși sunt pui de lei!
În lupte nu știau să cadă,
Căci Crucea o aveau ca spadă.
Dușmanii și-i puneau pe fugă,
Când Sfinții se puneau pe rugă..
S-au mai văzut români plângând,
Dar milă implorând, nicicând!
Ei au căzut cu fruntea-'n jos
Doar înaintea lui Hristos!
Iar la hotare erau treji,
O, scumpii mei strămoși viteji!..
Ești tristă, Sfântă Românie:
Feciorii-ți pleacă de pe glie,
Dar unde-or merge-'n lume ei,
Să știe că sunt pui de lei,
Nepoți de Feți Frumoși și zmei,
Căci nu-s născuți printre nerozi,
Ci sunt urmași de voievozi!
Deci să nu uite, Sfântă Țară,
Că tu le-ai dat mândră comoară,
Le-ai dat credința strămoșească,
Pe unde merg, să o păzească!
Să-și plece fruntea la pământ
În fața lui Hristos Cel Sfânt,
Cum au făcut ai lor strămoși,
Și-au fost mereu victorioși!
