vineri, 8 iunie 2018

AUTOPORTRET



Multi vorbesc de Eliana, că-i așa...evlavioasă 
Dar nu știu că dintre oameni este cea mai păcătoasă
Daca multi i-ar ști povestea, vaai...crestine-ai să te sperii
N-ai văzut mai păcătoasă nicăieri în Evanghelii !

Rătăcit-a vreme multă prin hățișurile vieții
De la răsăritul stelei până-n zorii dimineții
Cheltuindu-si mostenirea....cea primită de la Tată
Când in Duhul Sfânt și apă, a fost pruncă botezată !

A fost oaia cea pierdută printre lupi și vulpi viclene
Si-a zburdat nestingherită printre șerpi și printre hiene
O tot căuta Păstorul, o striga cu dulce glas
Ea râdea fugind departe...nu făcea spre El un pas !

Răspundea cu nepăsare la chemarea Lui duioasă
Pâna-n ceasu-n care viața a lovit-o nemiloasă
Când in sufletul zburdalnic au pătruns dureri amare
A privit spre cer sfioasă...la Prea Sfânta Născătoare !

Și-a trimis Stăpâna înger, din alaiul lui Hristos
Să o poarte spre Lumină din hătisu-ntunecos
,, - Iată, oaia cea pierdută, ți-am găsit-o , s-a întors!"
Așa a grăit Stăpâna pentru mine lui Hristos !

,,- S-o hrănești din Sfânta-Ti mână,s-o adăpi că-i însetată,
Să-i tămăduiești durerea că-i de fiare sfâșiată !
S-o iubești și să o mângâi, căci departe-a stat de Tine
N-a-ndrăznit să se întoarcă...însă m-a strigat pe mine!"

,, - Vino, oaia Mea pierdută, Te-astept și strig de mult
Te-am lăsat pribeagă-n lume pentru că așa ai vrut
Dar iubirea Mea e mare...încă stau și vă astept
Nu puteți voi a greși...atât cât pot Eu să iert ! "


sursa
https://web.facebook.com/elena.popescu.3572846


vineri, 1 iunie 2018

AM FOST COPIL..


de Preot Sorin Croitoru

Am fost copil, dar simt că încă
Ceva din ce eram mai sunt,
Chiar dacă-n suflet sunt de stâncă,
Zâmbesc puțin și des mă-ncrunt..

Eu simt că e ceva în mine
Ce mă-nrudește cu acel
Copil cu zâmbete senine,
Acel cuminte băiețel..

Și când îl recunosc pe pruncul
Ce doarme înăuntrul meu?
Când îmi slăvesc Mântuitorul,
Sau plâng la Bunul Dumnezeu..

Când eu mă uit spre zări senine,
Sperând să-L văd pe Domnul meu,
Atunci copilul cel din mine
Privește cerul, nu sunt eu!

Când vărs o lacrimă umilă,
Știind atâți copii orfani,
Îl văd pe el, privind cu milă
Spre frățiorii lui sărmani..

Mă uit cu multă nostalgie,
La părul meu de-acum cărunt
Și amintindu-mi de pruncie,
Știind ce-am fost, văzând ce sunt,

Eu Îl implor pe Dumnezeu,
Cerându-I în genunchi umil
Ca-n suflet să rămân mereu
Același neschimbat copil..

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog