De atâția ani de zile, chiar în Noaptea de Ajun,
Punctual întotdeauna vii la noi tu, Moș Crăciun..
Nu ți-e frică nici de viscol, nici de spuza din hogeag,
Fiindcă tu iubești copiii, de aceea vii cu drag!
Câte mai înduri, bătrâne, ca s-ajungi la timp la noi..
Pleci pe vreme de ninsoare și apoi te-apucă ploi
Și se-mbolnăvesc de gripă renii tăi cei delicați,
Iar apoi își pierd viteza, neputând zbura gripați..
Ceru-i plin de avioane și se circulă cu greu,
Iar piloții nu te-observă și atunci virezi mereu..
Au trecut acele vremuri când zburai nestingherit,
Azi, o mică relaxare, și-ntr-o clipă ai pierit!
Apoi vizibilitatea, lasă de dorit și ea..
La atâta poluare, chiar mă mir că vezi ceva,
Mai ales că ai atâtea dioptrii la ochelari,
Că privindu-i prin lentile, ochii tăi par foarte mari!
Te salvează Carul Mare, un navigator "deștept"..
Constelații felurite îți arată drumul drept!
Câte, câte sacrificii ești silit să faci când vii
Fără alte interese, decât dorul de copii..
Și la fiecare casă te cobori prin horn mereu,
Atingându-te cu haina de tăciuni din șemineu..
După noaptea cu pricina, când termini de împărțit
Toate darurile tale, pari un moș neîngrijit!
Însă nu îți pasă ție dacă ești sau nu, frumos..
Calitatea ta e alta: tu ești moș.. mărinimos!
Toată lumea te iubește și te-așteaptă ca să vii,
Fiindcă sacul tău cel roșu e izvor de bucurii!
