În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș privește-o lumânare
Cu ochii trişti, flămând şi despuiat
Nu vrea prea mult, doar ceva de mâncare
O damă îl privește încruntată
În timp ce clopotele bat intens
Pe uşă se înghesuie-o mulțime
Iar aerul devine tot mai dens
Retras în colţul lui - neînsemnat
Copilul le zâmbeşte cu mirare
Dar încruntaţi, cu aere de sfinţi
Înspre altar se-dreaptă fiecare
Se cântă psalmi, si cântece străvechi
Un preot spre mulţime cadenţează
În timp ce mii de cruci se încropesc
Să scoată-un of, copilul nu cutează
Cu toții îl slăvesc pe Dumnezeu
În timp ce speră îndârjiți la nemurire
Dar sufletele-s apăsate-atât de greu
De veșnicele țeluri de mărire
Din usă, copilașul îi privește
Pe masa-întinsă, zeci de colăcei
Sărac de mic, de bine neștiind
Nu prea-nţelege el, ce e cu ei…
Un om cu-înfăţişare de ascet
Se duce iute ca să-l scoată-afară
Cu sufletu-ncărcat de îndoieli
Copilu-un colăcel ar vrea să ceară
Dar nimănui nu-i pasă de copil
Nu prea-nţeleg ce-nseamnă aţi fi foame
Şi-n timp ce corul cântă despre sfinţi
Plesnesc de invidie două dame
Acestea au zărit o fufalină
C-o rochie stilată, cu dichis
Şi-atuncea, ofuscate şi-nțepate
Spre usă se-ndreptară-n pas întins
Copilul vru să pună o-ntrebare
Dar cea roșcată îl bruscă cu ură
"Vai ce de hoţi mai sunt în astă ţară
Că văd că şi-n biserici vin și fură"
Nedumerit, copilul se încruntă
Din lumânări, se scurge-n tavă, seu
"Off, draga mea, ce crunt mai e în lume
Aceşti tâlhari, n-au nici un Dumnezeu!"…
În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș cerşeşte de mâncare
Dar ”credincioșii” de-asta ”nu au timp”
Sunt cruzi și lași… dar nu vezi remușcare…
Sandu Cătinean din Bonţida
"Cel care vine din brazi"