AUTOPORTRET

( de Eliana Popa)

Multi vorbesc de Eliana, că-i așa...evlavioasă
Dar nu știu că dintre oameni este cea mai păcătoasă
Daca multi i-ar ști povestea, vaai...crestine-ai să te sperii
N-ai văzut mai păcătoasă nicăieri în Evanghelii !

Rătăcit-a vreme multă prin hățișurile vieții
De la răsăritul stelei până-n zorii dimineții
Cheltuindu-si mostenirea....cea primită de la Tată
Când in Duhul Sfânt și apă, a fost pruncă botezată !

A fost oaia cea pierdută printre lupi și vulpi viclene
Si-a zburdat nestingherită printre șerpi și printre hiene
O tot căuta Păstorul, o striga cu dulce glas
Ea râdea fugind departe...nu făcea spre El un pas !

Răspundea cu nepăsare la chemarea Lui duioasă
Pâna-n ceasu-n care viața a lovit-o nemiloasă
Când in sufletul zburdalnic au pătruns dureri amare
A privit spre cer sfioasă...la Prea Sfânta Născătoare !

Și-a trimis Stăpâna înger, din alaiul lui Hristos
Să o poarte spre Lumină din hătisu-ntunecos
,, - Iată, oaia cea pierdută, ți-am găsit-o , s-a întors!"
Așa a grăit Stăpâna pentru mine, lui Hristos !

,,- S-o hrănești din Sfânta-Ti mână,s-o adăpi că-i însetată,
Să-i tămăduiești durerea că-i de fiare sfâșiată !
S-o iubești și să o mângâi, căci departe-a stat de Tine
N-a-ndrăznit să se întoarcă...însă m-a strigat pe mine!"

,, - Vino, oaia Mea pierdută, Te-astept și strig de mult
Te-am lăsat pribeagă-n lume pentru că așa ai vrut
Dar iubirea Mea e mare...încă stau și vă astept
Nu puteți voi a greși...atât cât pot Eu să iert ! "

( din volumul : ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII")
Sursa foto: Facebook

Mai de mult

Mai de mult aveam căsuțe ,mici, ca cele din povesti,
Dar trăiam cu drag în ele, și simțeam că- ți sunt, și - mi ești!
Dormeam toți într - o odaie , focu-n sobă pâlpâia ,
Aveam loc, unii de alții, și ce bine -a fost așa! 

Ne trezeam cu bucurie, veseli, poate zgomotoși,
Dar acum avem de toate, dar suntem morocănoși!
Dormim singuri, nu cumva s - auzim un sforăit,
Mai de mult adormeam părcom , dar ce tare ne - am iubit! 

Pe un pat de scândurele, ghije, paie în strujac,
Acum dormim pe "dormeo" ,dar nimic nu ni - e pe plac!
Mai de mult n - aveam nimica, dar simțeam c - avem de toate,
Bunicuțele--'mpleteau , pentru nepoți și nepoate! 

Făceau turte, cozonaci, mere, pere fierte -n vin,
Dar acuma ne - am domnit, luăm de la magazin!
Cozonacii -s ca de vată, gustul lasă de dorit,
Oare unde să mai caut bunicuțe ce - au iubit! ?

Mai de mult n - aveam nimica, făceam turte din mălai,
Niște poame, nuci și mere, dar în suflet aveam rai!
Astăzi huzurim ,în toate , nu mai știm ce -'nseamnă" greu "
Dar din suflet ne lipsește frica pentru Dumnezeu! 

Mamele sunt ocupate, bunicile sunt și ele,
Nu au grijă de nepoți,
urmăresc telenovele !
Copilașii cresc în pripă, se trezesc nefericiți,
Astăzi când avem de toate ,nu ne mai simțim iubiți! 

Ce păcat !Nimic în lume n - ar putea înlocui, 

dragostea și altruismul ce se nasc în sărăcii !
Te iubesc măicuță sfântă, te iubesc fratele meu, soră buna îmi
ești dragă, cum îmi este Dumnezeu!
Am crescut într - o căsuță, varuită-n alb, mereu,
Nu aveam ce - avem acuma, da-l aveam pe Dumnezeu! 

Și ardea în noi iubirea, ne - 'ncălzea flacără ei,
Ne săturam doar de pită și un şol de ceai, de tei!
Și acum la bătrânețe, amintirile -mi ascult,
Îmi șoptesc infrigurate , ce bine ne - a fost de mult!


Autor
Ciabrun Marusia

Vă îmbrățișez cu mult drag și vă doresc o zi cu Dumnezeu! Hristos în brațele noastre!