BĂRBATUL ŞI FEMEIA

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.

LEGENDA IASOMIEI...

Legenda spune că era o noapte de iarnă, viscolea și era frig de crăpau pietrele.
Peste Betheleem ningea, ningea...
Într-o iesle minunată se născuse IISUS
Boul și măgarul, miloși, suflau asupra lui,
să-l încălzească.
Alături vegheau Iosif și Maria.
Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece și zăpadă.
Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuț.
Câțiva fulgi s-au așezat totuși pe obrăjorii și fruntea micului Iisus.
Temându-se să nu-L trezească, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei și cu un sărut a îndepărtat strălucitorii fulgi reci.
Minune!
Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne și s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuțite și delicate, albe ca neaua și cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea, pământul și cerul.
IASOMIA s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului IISUS.