Românie, Românie,
Țara sufletului meu,
Sfântă și iubită glie,
Dar ești - dat de Dumnezeu!
Ai trecut prin vremuri grele:
Și prin spadă și prin foc,
Dar - prin a istoriei vrere -
Ai rămas mereu pe loc.
Pruncii tăi crescut-au falnici,
Au luptat și au muncit,
Te-au iubit și ți-au fost harnici,
Pentru tine au murit.
Românie, Românie
Și Ardealul și Muntenia
Și Moldova-s a ta glie
Dobrogea, Banat, Oltenia
Crișana și Bucovina -
De la Tisa pân la Nistru.
Iza, Rădăuți, Brodina
Caraș, Bega, Nera, Istru
Curg la vale-ntr-o suflare,
Toate-s ape de-un pământ.
Toți din România Mare
Sunt de-o limbă și-un cuvânt.
Românie, Românie,
Neam de geți și de latini,
Mulți te-ar fi lăsat pustie
Ori prădată de străini.
Dar le-a fost vrere în van!
Mușatini și Basarabi,
Mircea, Țepeș și Ștefan
Și Mihai luptat-au bravi.
Cavalerii, oșteni, răzeșii
Alungat-au din fruntarii
Perși, hapsburgii, mongoli ori leși,
Otomani, nemții, muscalii.
Românie, Românie,
Să adune sub un steag
Și o stemă, cu mândrie
Tot pământul tău cel drag.
Cărturari și tălpașii
Domni și oameni de oștire
Pe un drum și-au unit pașii -
Te-au creat spre nemurire.
Plămădind pămănt cu sânge
'Nodând lacrimi cu sudoare
De când, prunci, știau a plânge
Pân' la ultima suflare.
Românie, Românie,
Mulți ți-au vrut hotarul sfânt,
Ți-au furat din bogăție,
Au ciuntit al tău pământ.
Ți-au vândut codri și aur,
Ți-au luat petrol și grâne,
Ți-au furat și din tezaur...
Și valorile-ți române.
Și ți-au dat pe umeri juguri
Ori căpăstru și zăbale;
Te-au ars pe prea multe ruguri
Și te-au pus în iesle goale.
Românie, Românie,
Ți-au plecat în lume fiii,
Mulți trăiesc în pribegie,
Își uită limba copiii.
Atâtea minți sclipitoare,
Atâtea brațe-n putere
S-au pierdut peste hotare,
Pentru-o brumă de avere.
Câte mame lăcrimează
Că nu-au fii azi acasă,
Câți părinți nu pot să-și vază
Copilașii stând la masă!
Românie, Românie,
Trădători de neam și țară
Ce-au ciuntit câte-o felie
Și-au făcut-o să dispară.
Te-au vândut și la bucată,
Te-au scos toată la mezat,
Țară binecuvântată,
Te-au furat și tot furat!
Românie, Românie,
Câți izvorul ți-au secat!
Tu ai fost ca apa vie
Și mereu ai înviat.
A imperiilor cenușe
Măturat-ai de pe jos,
Ți-ai frânt lanțuri și cătușe
Și-ai crecut ca Făt Frumos.
Nicio vrere, niciun gâde
N-a putut să te doboare;
Prin furtuni și vremuri hâde,
Ai răzbit din nou spre soare.
Românie, Românie,
Și la bine și la greu
Eu primesc cu bucurie
Să fii veșnic drumul meu.
Căci pământul tău mi-e mamă,
Tată-mi este cerul tău
Și-ai mei frați, îmi sunt de-o seamă,
Și românul bun - și rău.
Carpați, Dunăre și Mare,
Și Româna ta Câmpie
Mi-s și dar și încercare,
Românie, Românie!
