Eliana Popa
Unde sunt acei nebuni care-aud de sus chemarea,
Să ridice neamul nostru și să îi redea onoarea?
Unde ni-s nebunii țării care au curaj să lupte
Cu un veac de întuneric și guvernele corupte?
Stăm cu frunțile-n țărână și cu ștreangul sub bărbie
N-ai avut stăpâni, române, însă azi stai în robie!
La piciorul Europei ne așează guvernanții,
Tote slugile ocultei, toți pigmeii și-nbuibații!
Căci acei ce ni-s aleșii s-au făcut stăpâni pe toate,
Nu i-ar mai răbda pământul, de lichele-mpăunate!
Zic și eu ca Eminescu:,, mânca-le-ar inima câinii"
Celor ce ne pun cătușa tot mai strâns în jurul mâinii.
Unde ni-s nebunii, Doamne, care-s pregătiți să moară,
Pentru Adevăr și Neam, pentru Tine, pentru Țară?
Caci în veacu-acesta negru, voi fi socotit nebun,
Daca vreau să-nving minciuna și nu vreau să mă supun.
Unde ni-s nebunii, Doamne, s-au născut sau se vor naște?
Doar prin jertfa lor de sânge, Neamul nostru va renaște!
Însă până-n acea clipă când s-or ridica nebunii
Tu, române, saltă-ți fruntea, noi aici suntem stăpânii!
