ATUNCI CÂND ...

 

Când încetezi să mai simţi lipsa, toate lucrurile vor veni la tine.
Când te opreşti din a te lupta cu lumea, toată lumea se va apropia şi îţi va vorbi despre iubire.
Când accepţi, transformi.
Când îţi faci curaj să încerci ceva nou, dispar condiţionările iar lumea te surprinde.
Când devii blând precum apa, penetrezi toţi porii pământului.
Când începi să te priveşti, lumea dispare.
Când laşi să plece ce nu este pentru tine, acest gol atrage ceea ce cu adevărat îţi aparţine.
Când te pierzi, te regăseşti.
Când te decizi, determinarea găseşte pe Cine Eşti şi îţi şopteşte ce doreşti.
Când renunţi la război, câştigi bătălia.
Când îţi linişteşti mintea, tot Universul coboară la picioarele tale.
Când nu te grăbeşti, totul se apropie de tine.
Când renunţi la dorinţa de a controla, lumea se va acomoda ţie.
Când alegi să nu reacţionezi, schimbi rezultatul.
Când accepţi schimbarea şi incertitudinea, încetezi să mai suferi.
Când te găseşti pe tine însuţi, încetezi căutarea.
Când îţi îmbrăţişezi durerea, devii prietenul tău.
Când devii Conştient, apare DUMNEZEU.

Asezamantul Elisei

As dori....

                    

Aş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,
Împletit în bucuriile senine

 
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor...

Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea...
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze

Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta...
C-a adevărul e podoaba minunată
Mai de preţ decât oricare talisman

Care nu se învecheşte niciodată
Şi-i din ce în ce mai binecuvântată
Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an...
Iar în ziua răsplătirii fericite

Când vedea-vom veşnicia răsărind
Când ca miile de stele strălucite
Străluci-vor inimile preaiubite
Cerurile minunate-mpodobind

Printre ele şi-al tău suflet să răsară
Minunat şi binecuvântat odor
Strălucind ca prima zi de primăvară
Pe frumosul sân al cerului comoară,

Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.